Aglomerație

Povestirea de față este un amestec de ficțiune și întâmplări adevărate -- accidentele și scenele de sex chiar s-au petrecut, iar protagonistelor, pentru păstrarea confidențialității, le-am schimbat numele.

De asemenea, am modificat în oareșce măsură locațiile în care s-au petrecut evenimentele și nici nu am păstrat cu strictețe ordinea cronologică.

Aglomerație

Nu știu ce să mă mai fac!...

Și asta mi se întâmplă mai ales la începutul primăverii și mă ține până toamna târziu -- animale, ce mai!...

Alina este o dulcică de femeie, bună, bună, buuuuună!...

Nu mă iartă!

Măcar o dată la două zile trebuie, musai, să ne „vedem"!...

E pretențioasă fata -- vrea „formula completă", muie, pizdă, cur!...

Începem, de fiecare dată, cu o muie -- nu întotdeauna finalizată, apoi cu un futai serios în pizda ei minunată, dar fără finalizare acolo, că nu vrea să crească plozi de la vârsta asta, să-i strice toate socotelile, așa că trecem la sportul cu fututul în cur -- habar n-am ce primează -- teama de vreo sarcină nedorită, sau plăcerea de a simți cum îi intră o pulă în cur!...

Este, recunosc, entuziastă și mă face și pe mine să-mi pierd mințile!...

Ne futem de ne rupem!...

Carmen -- altă panaramă -- nici nu vrea să audă că trece vreo săptămână fără ca să mă vadă!

Ea vrea chiar și când e pe ciclu -- știe că nu este singura femeie din viața mea, însă-mi spune, cu un soi de mândrie, că nici eu nu sunt singurul bărbat din viața ei!...

Elena, în contrast, e o mincinoasă, aproape, zic eu, de domeniul patologicului -- este în stare chiar să și plângă atunci când îmi face declarații de dragoste, de fidelitate, tot soiul!...

Apropos de fidelitate, ea îmi este, într-adevăr, fid...ea!!!

La un moment dat aud de la o colegă de-a ei de serviciu că a pățit un accident și că este internată la spital -- mă precipit, normal, la locul cu pricina unde, culmea, o întâlnesc pe o veche cunoștință, asistent medical, Marcela, care, aflând pe cine caut, mă cheamă de-o parte, la separeu.

S-a răsturnat cu o mașină în care erau trei tipi, toți cu pantalonii în vine, iar ea, fără chiloți, cu rochia suflecată și de jos în sus și și de sus în jos, plină de sloboz și-n pizdă și-n cur, și cu părul „apretat" cu aceeași substanță...

Toți erau beți, mai puțin șoferul, care, din ce a constatat miliția, a pierdut controlul volanului în timp ce ejacula în gurița frumoasei -- deh, noapte, ploaie, șină de tramvai, iar autoturismul Lada cu meteahna cunoscută că nu se descurcă prea bine pe udătură...

Au derapat până cănd roțile, din lateral, s-au lovit de bordura trotuarului și... hop! S-au răsturnat!...

Încheie, apoteotic:

-- Asta nu-i femeie care să merite să fie vizitată!... E o stricată!...

Știe că nici eu nu sunt vreo ușă de biserică și, dacă tot ne-am reîntâlnit, mă întreabă ce program am după această vizită, pentru că ea tocmai ce se pregătea să plece acasă...

Hai că s-a brodit!

O vizitez pe Elena, oricum momentan indisponibilă -- cu mâna dreaptă ruptă și buzele sparte, că a dat cu botul în volan - apoi plec cu Marcela...

Ajunși la mine, nici nu apuc s-o întreb cu ce pot s-o servesc, că se servește singură -- mă împinge pe pat, pe spate, apoi, cu mâini experte, îmi trage jos pantalonii și chiloții de pe mine.

În câteva secunde își aruncă pantofii din picioare, apoi își scoate dresul și chiloții.

Nu se mai obosește să-și dea jos fusta, ci mă încalecă -- eu sunt deja cu pula sculată, așa că nu e nevoie de nici un preambul.

Își bagă mâna pe sub fustă și-și potrivește capul pulii la intrarea în pizdă, apoi se lasă, destul de rapid, pe mine.

Din ce simt, e udă rău de tot -- își freacă lindicul de pubisul meu, că doar eu am învățat-o șmecheria cu ceva ani în urmă, când era doar o tânără și frumoasă elevă de liceu și s-a apucat să învețe, pe viu, cum e cu anatomia și fiziologia bărbatului, că doar era la liceul sanitar!...

Cum spuneam, femeie frumoasă, cu un păr negru, cârlionțat natural, cu o față ovală plăcută, cu o guriță îmbietoare, cu niște ochi de te duc cu gândul la o căprioară, cu sâni suficient de bine dezvoltați, dar nu lăptării, cu niște sfârcuri ce țâșnesc vioaie din mijlocul unor areole poate un pic cam prea mari, dacă mă întrebați pe mine, cu un fund nu prea bine dezvoltat, dar nici specific femeii șnur, cu picioare lungi și subțiri, că tot vorbeam, adineauri, despre căprioare...

Singurul defect, dacă-l pot numi astfel, este că dacă o privești, goală fiind, din spate, constați că poți trece, liniștit, cu tramvaiul printre picioarele ei, chiar și când ține picioarele apropiate -- chestie de conformație a bazinului...

Oricum, fata e conștientă de meteahnă, așa că nu poartă decât rochii sau fuste, iar pantalonii, în rarele ocazii când am văzut-o purtând așa ceva, sunt gen șalvari, ascunzându-i defectul...

Chiar și în intimitate, evită să mă lase s-o văd din spate -- mai mult ca sigur că are, biata de ea, ceva pitici pe creier...

Nu trece mai mult de un minut că se și lasă cu greutate cu palmele pe pieptul meu, ținând ochii strâns închiși și gura întredeschisă, scoțând un fel de hâhâit continuu, apoi sâsâind ca un șerpișor -- și-a dat drumul și, clar, i-a plăcut.

Se ridică de pe pulă cam cu aceeași viteză cu care s-a așezat, apoi se dezbracă la pielea goală, ia dintr-un sertar un prosopel, îl întinde pe șezutul fotoliului, apoi se așează și începe să scotocească prin poșetă după țigări și brichetă.

Scoate două pachete de Kent lung, sigilate, pe care le aruncă neglijent pe masă, apoi scoate și un pachet început.

Știe că am și eu țigări bune, dar, de când a început munca, întotdeauna i-a plăcut să pună la bătaie țigări, cică să se recompenseze pentru cât m-a tapat când era elevă și nu avea de unde să primească așa ceva...

Nici măcar nu mă mai obosesc să protestez, pentru că știu sigur că n-am nici o șansă - e căpoasă!...

Mi-e clar că vrea o pauză de țigară, chit că eu sunt încă încărcat, cu pula sculată și umezită de sucurile pizdei ei.

Mai mult, observ că am pe capul pulii și ceva urme albicioase, de foliculină, ceea ce-mi spune clar că fata n-a mai avut parte de pulă de ceva timp...

Chiar o întreb ce-i cu ea, pentru că, în fond, când am încetat să ne mai vedem nu am făcut-o pentru că ne-am fi certat, ci pur și simplu pentru că s-a îndrăgostit de un tip.

Nu l-am cunoscut.

În două vorbe, aflu că tipul a devenit politehnist și că... statutul de student i s-a cam urcat la cap, tratând-o cu un soi de dispreț...

Marcela mi-a spus clar, încă de la început, că nici prin cap nu-i trece să încerce să dea la medicină, că n-are ea glagorie pentru o asemenea facultate, iar ideea de a se integra în sistemul sanitar chiar o atrage...

Nu, nici ideea de a se mărita cu vreun doctor n-o interesează -- doar vede bine cum se poartă doctorii cu asistentele, așa că n-are chef ca să suporte același tratament și acasă.

O bate gândul să-și găsească, atunci când va fi cazul, vreun șantierist, nu foarte bețiv, dacă se poate, cu care să facă și copii, dar nu mai mult de doi, ca să nu fie pusă în situația de a-și abandona serviciul, indiferent de câți bani ar aduce acasă șantieristul...

Că tot lucrează la urgențe, chiar a și cunoscut un tip, cu doar trei ani mai în vârstă decât ea, sosit tocmai de la Constanța, cu multiple fracturi femurale, de s-au chinuit ăștia să-i pună tot felul de tije...

S-a răsturnat cu basculanta, la canalul Dunăre-Marea Neagră și a coborât aproape în gol câteva zeci de metri...

Nimeni n-a fost în stare, nici măcar el, să înțeleagă cum de a scăpat cu viață și fără nimic altceva rupt, exceptând picioarele...

S-a făcut anchetă, chestii, dar cum lucrările sunt de interes național, s-a pus batista pe țambal -- fără vinovați, răspunderi, chestii, iar tipului i s-au asigurat cele mai bune îngrijiri medicale -- de-aia l-au și adus la București.

De fapt, după ploi consistente, drumul pe care a fost trimis cu bascula era impracticabil, că de-aia s-a și surpat...

A stat ceva timp în spital, motiv pentru care au avut destul timp să stea de vorbă, apoi, când s-a externat, l-a dus la ea acasă, „la o cafea"...

De câte ori vine la București, pentru controalele periodice, se cazează la ea și... își beau cafeaua de dimineață împreună...

S-ar mărita și mâine cu el, însă necazul este că omul se plimbă odată cu șantierul -- pentru ea n-ar fi problemă să-și găsească loc de muncă, însă nici nu o atrage ideea de a se plimba precum țiganul cu cortul -- azi aici, mâine-n Vaslui!...

Omul câștigă enorm, peste zece mii de lei pe lună, așa că nici lui nu-i convine să se lase de sportul ăsta și să devină „staționar"...

Grea dilemă!...

Visul lui ar fi, dacă ar fi, dacă ar fi să părăsească viața de șantier, să devină șofer la un I.A.S. ca să aibă ce pune pe masă -- lapte, brânză, carne, ouă...

Salariul, normal, mic, însă produsele ar compensa...

Marcela însă are deja garsoniera ei, bine plasată și chiar frumos mobilată -- chiar eu am ajutat-o cu o pilă ca să facă rost de niște piese de mobilier mai acătării, iar la ce-i „iese" ei de la spital, n-o deranjează că mai are multe rate de plătit, de-a lungul vieții, cum îmi place mie să mă exprim...

O are în continuare pe Miți, pisică găsită pe stradă, de pui, care are întotdeauna suficientă mâncare și apă, pentru cel puțin trei zile, că Marcela n-are habar ce urgențe pot interveni, care s-o împiedice să ajungă acasă, iar cu vecinii nu vrea să se amestece.

Da, mai face câte o injecție, că apelează ăia la ea, însă se duce ea la ei -- practic, n-a primit pe nimeni din bloc la ea în garsonieră -- n-are chef de bârfe, invidii, tot soiul!...

Dar, să revenim la prezent.

Cum spuneam, Marcela tronează în fotoliul ei, iar mie, din lipsă de stimulent, mi s-a mai atenuat erecția, așa că plec la bucătărie și prepar cafelele.

Întors în cameră cu ceștile cu cafea, scot din bar două pahare și o sticlă cu cognac -- știu ce-i place, că doar ne cunoaștem!...

Soarbe din cafea, dăm noroc cu paharele, gustă mormăind apreciativ, ca de obicei, apoi mi se uită-n ochi, rugător aproape:

-- Hai, du-te și te spală, că vreau să ți-o sug!...

De când o știu, întotdeauna a avut boala asta -- suge pula, însă doar după ce ți-o speli bine -- vrea să simtă mirosul de săpun sau de șampon.

Știindu-i meteahna, am grijă să mă dau și cu after-shave pe floci, ca să se simtă fata bine!...

Revenit de la baie, cum mă vede, lasă țigara arzând în scrumieră, apoi iar mă împinge să cad pe pat și, fără preambul sau fițe, mi se aruncă pe pulă de zici că vrea să mi-o înghită.

Se întrerupe, și-o scoate din gură:

-- Mmmmmmmmmm! Old Spice! Mișto!...

Nu pierde timpul -- iar mi-o ia în gură!... De fapt, este impropriu spus -- chiar dacă trece și pe acolo, capul pulii este, de fapt, în gâtul Marcelei.

Nu multe pot ce poate ea -- și știe foarte bine acest lucru!...

În nici cinci minute mă eliberează de presiune.

Totodată, știe ea ce știe, își strecoară mâinile sub mine, prinzându-mă ferm de bucile curului și, la fiecare jet pe care-l simte că-l scot pe țeava pulii, mă strânge, aproape dureros...

Deși mi-e milă de Elena, pentru ce-a pățit, în clipele astea parcă mă bucur că a avut accident și că s-a nimerit să fie dusă la spitalul unde lucrează Marcela...

Simte că m-a golit, așa că sare și, rapid, se duce la baie -- știe că n-am stresuri s-o sărut după ce-am futut-o-n gură, însă are ea o vorbă:

-- Băi!... Eu după ce mă piș, iau hârtie și mă șterg la pizdă, sau mă spăl!... Clar?...

Sunt sigur că n-o să-mi folosească periuța de dinți, pentru că nu e igienic, însă sunt tot atât de sigur că o să-mi folosească, din abundență, apa de gură -- așa e ea!...

Revine, se așează dezinvolt pe fotoliu și continuăm să ne bem cafelele și să ne golim paharele cu cognac, ca și cum... nimic nu s-ar fi întâmplat...

Iar mi se uită în ochi. Mă ia la mișto:

-- Știi, până o lămuresc cu... basculă ăsta al meu, am să te rog să... mă reprimești în... haremul tău! Vrei?...

Acum, sincer, ce fel de bărbat aș fi eu dacă aș refuza o asemenea cerere?!?...

Știu ce se spune despre ciorba reîncălzită, însă cum la noi n-a fost vorba decât despre sisteme de pistoane, fără implicații sentimentale, iau fata și-o arunc pe pat, apoi, cu hotărâre, îi iau sfârcul drept în gură, în timp ce-i butonez sfârcul stâng...

Face ca trenul:

-- Băăăăăăăăiiiiii! Mă omoooooooori!...

Știu că o excită de moare chestia asta, iar mie deja mi s-a sculat iarăși pula, așa că... toate condițiile sunt îndeplinite!...

O iau la umeri-craci -- o pătrund. Nu mă țin de finețuri, pentru că știu că poate să mi-o ia liniștită, mai ales acum, când e udă leoarcă și... plină de chef!...

O simt cum se străduiește să-mi maseze pistonul cu vaginul, să mă mulgă, să se joace cu mine, chiar și atunci când îi storcesc cervixul cu capul pulii, fără milă, fără vreo reținere...

Singurul ei comentariu:

-- Ahhhhhhh! De când n-am mai simțit chestia asta!...

Nu știu. Ori bucuria reîntâlnirii, ori faptul că o fi căpătat și ea ceva experiență, că doar am futut-o de fată mare, o fac să mă lase s-o pătrund toată, toată, toată, fără să mai scheaune ca un pui de cățel, atunci când îi intră pula-n pizdă prea adânc...

Pompez la ea mai bine de jumătate de oră dar, nu știu de ce, cu toate că m-a golit oral, iar îmi vine...

O iau, în stilul nostru vechi și original.

Îi cânt, șoptit, la ureche:

-- Cu, curu, cu, cu, paloma!...

O apucă râsul, dar se conformează.

Se întoarce pe coate și genunchi -- o pătrund ușor, atent, ca să n-o doară...

Chiar îmi spune:

-- Vezi că, deocamdată, ești singurul care mi-a făcut chestia asta!... Ai grijă!...

Am, într-adevăr, grijă.

În nici cinci minute, vine tulumba -- cam sărăcăcioasă de data asta, dar... asta-i piesa!...

Nu apuc să ies bine din curul ei că... sună telefonul!

În vrie cum am fost, am uitat să-l pun pe silențios. Mă apucă dracii:

-- Băga-mi-aș!...

Marcela mi se uită-n ochi:

-- Hai, răspunde, nu te codi!...

Răspund. Este Alina.

Marcela-mi face semn:

-- Spune-i să vină -- eu, oricum, trebuie să hrănesc pisica!...

Alina, ca de obicei, este fermă, directă și exactă.

În treizeci de minute poate să ajungă la mine.

Marcela bagă o viteză de nu o pot descrie -- se spală, apoi spală ceștile și paharele, în ciuda protestelor mele, apoi, gata de drum, îmi trage un pupic, aproape cast, pe buze și... iese pe ușa de la intrare.

De la ușa liftului, îmi aruncă un:

-- Sună-mă! Te rog mult!...

Mă iau de cap, întrebându-mă:

-- Ce-i ăsta, complot?!?

Doar nu s-or fi programat toate femeile pe care le-am futut eu de fete mari să vină la mine în seara asta!...

Mă reped și dau telefonul pe silențios, cu teamă parcă, să nu sune din nou!...

Dau să schimb așternuturile, însă... prea târziu! Sună soneria!...

Este, normal, Alina!...

Micuță, drăguță, cu ochii ei albaștri de mă bagă-n boală, cu părul ei blond, drept de zici că a lins-o pisica, fâșneață ca la balamuc, cu o capacitate aproape incredibilă de a lua pula oriunde, raportat la dimensiunile ei, cu țâțișoarele ei aproape inexistente, dar compensate de sfârcurile alea „de milioane"!...

Sunt, relativ, liniștit, că doar Marcela s-a străduit să șteargă toate urmele, însă... cum nu există crimă perfectă, nici aici lucrurile nu stau altfel!...

Am uitat -- și eu și Marcela -- să scăpăm de prosopelul de pe șezutul fotoliului pe care a stat ea!...

Shit! Fuck! Fuck! Shit!...

Alina, cu ochi de vultur pleșuv, observă imediat „dovada"!...

Se duce la fotoliu și, cu două degete, apucă prosopelul de un colț și-l ridică-n aer:

-- Cine?...

Până la coadă, ce-o să fie?!? Sunt necăsătorit, n-am obligații, așa că... ce?!?

Răspund pe un ton destul de dur:

-- N-o cunoști, dar te sigur că... este vorba despre o femeie!...

Mi se uită-n ochi, profund, apoi râde:

-- Și de ce mama dracului n-ai ținut-o aici?!? Habar n-ai de când îmi doresc o astfel de experiență!...

Mă înfurii:

-- Alina!... Doar ți-am povestit!... Din adolescență!... Nu sunt în stare, nici măcar beat!...

Îmi râde-n față:

-- Adică ce?!? Nu ești în stare să prepari cafele?!?...

Mi-e clar că face mișto de mine, așa că o prind de-o mână și o fac avion, aruncând-o pe pat...

Continuă cu miștoul:

-- Supărăciosul, ofticosul!...

Nu se potolește până nu-i bag pula-n gură -- mă linge pe capul pulii, frumos și bine, cum știe ea, apoi și-o scoate și mă-ntreabă:

-- Auzi, tu după ce-ai futut-o pe-aia, te-ai spălat?...

Știu că-și bate joc, dar tot mă enervează:

-- Nu! Am futut-o-n cur și te-am așteptat pe tine să faci curat!...

Iar i-o bag în bot -- violent de data asta!...

Îmi pune o palmă pe abdomen și mă împinge, finuț, până rămâne, iarăși, cu gura liberă:

-- Gata!... Sunt... cuminte!...

Se ridică din pat și se dezbracă, apoi vine și mă îmbrățișează:

-- Iubitul meu secret!...

O îmbrățișez și eu, ce să fac? Sunt deja moale ca o cârpă!... Ne cunoaștem de-atâția ani!...

Mă trage-n pat și-și încolăcește picioarele în jurul bazinului meu.

O pătrund, cu tandrețe, dacă mă pot exprima astfel...

E... cuminte. Vrea să fie „mică și pisică"...

Așa-i place, câteodată, iar asta este una dintre dăți...

Stăm așa, îmbârligați, mai bine de două ore!

Ce KamaSutra, ce alte chestii?!?...

Să ne vezi pe noi, futându-ne doar în spasmuri, în pulsații...

Ne sărutăm de ne dor buzele și limbile, iar urechile-i sunt ude de câte foraje i-am tras cu limba...

Când mă simte că sunt aproape, n-o vrea-n cur, ci mi-o ia în gură...

Apoi, așa cum suntem, ne îmbrățișăm și adormim...

Dimineață, facem ce trebuie, dar cam în viteză -- amândoi avem treabă!...

La cafea, zâmbind, îmi spune:

-- Auzi, decât ca alții care se bagă-n baie și și-o iau la labă, mai bine bagabont ca tine!...

Despre Carmen, sincer, n-am chef să vă povestesc -- în afară de faptul că fizic, mecanic, lucrurile se desfășoară de la bine în sus, are ea ceva, habar n-am ce, sau, poate, n-are, că nu simt nevoia să v-o descriu, plus că, dacă este să vorbim despre sex, n-ar fi decât variațiuni pe aceeași temă!