Bricheta

Sunt la munte, într-o stațiune destul de „retrasă", ca să mă exprim astfel...

Fumez afară, pe balcon, întrucât afară e frumos însă eu sunt cuprins de o mare lene, care nu-mi dă ghes să plec în vreo drumeție, mai ales întrucât nu mai sunt multe ore până să se întunece...

Cum stau întins pe chaise-longue, cu țigara în mână și un pahar cu vin, admirând peisajul, aud ceva mișcări în balconul de alături -- hotelul este construit în formă de lamă, iar balcoanele sunt o chestie continuă, pe întreaga latură a clădirii, delimitarea făcându-se cu ajutorul unor panouri din lemn, dar care-ți permit să vezi ce se întâmplă la vecini...

Întâmplarea face că sunt, practic, cu spatele la vecinii care se mișcă, iar politețea, sau discreția, sau ambele, mă fac să nu-mi întorc scăfârlia spre ei.

Aud un:

-- Fiți amabil!

Cum nu vreau să mă bănuiască de surzenie, întorc capul.

Observ o claie de păr ondulat, castaniu, ițindu-se printre stinghiile din lemn, apoi, concentrându-mă, văd că părul stă pe un cap de femeie, cu niște ochi căprui (de fapt, eu văd doar unul singur, însă intuiesc că femeia nu este vreun pirat).

Răspund:

-- Vă rog!

-- Nu vă supărați, îmi puteți da și mie un foc?

Treaba-i simplă. Mă ridic, iau bricheta și i-o pasez prin unul dintre golurile panoului de lemn.

Își aprinde femeia țigara, îmi înapoiază bricheta în același stil, mulțumindu-mi, apoi mă avertizează că o să mă mai deranjeze, întrucât cei de la recepție nu au brichete sau chibrituri...

Îi răspund și eu că o ajut cu plăcere, iar în cazul în care nu sunt în balcon, poate să vină la mine, la ușă.

Nu-mi dau seama cât a trecut -- poate douăzeci de minute, poate mai mult, însă iarăși sunt abordat, cu aceeași cerere de ajutor.

Mă conformez, gândindu-mă, în același timp, că pentru o femeie, tânără din ce mi-am putut da seama, fumează cam mult...

Când mă ridic ca să intru în cameră, cum observ că femeia este încă afară, în balcon, o avertizez și-i comunic, politicos, că dacă mai are nevoie, poate să vină la mine la ușă.

Nu trece mai mult de jumătate de oră că aud niște ciocănituri discrete în ușă.

Cum trăim vremurile ceaușiste, îmi dau seama că nu a venit băiatul cu pizza, ci este „vecina" care are, din nou, nevoie de serviciile brichetei mele.

Pun mâna pe brichetă și deschid.

Tipa nu excelează în înălțime. Are vreun metru și șaizeci și cinci, are, așa cum corect am bănuit, amândoi ochii, o guriță cu niște buzișoare destul de cărnoase, dar nu exagerat, oricum sexy, în rest, habar n-am, întrucât este înfășurată într-un capot, ceea ce mă duce cu gândul că n-are de gând să coboare la cină, sau, cine știe!...

Uitându-mă în ochii ei, iau o hotărâre subită. Mă dau de-o parte și o invit să intre -- în fond, fiecare balcon este prevăzut cu două locuri, deci n-ar fi o problemă să stăm și să fumăm împreună.

Mă refuză politicos, dar, după o clipă de ezitare, mă invită ea pe mine la ea în cameră, explicându-mi că așteaptă un telefon.

E și asta o variantă și, cum nu prea am altceva mai bun de făcut, accept invitația, luând cu mine și sticla de vin și paharul.

În sfârșit, ajunși la ea în cameră aflu că se numește Cerasela, că a venit cu soțul la munte dar că, fiind militar, soțul a primit un telefon și a fost chemat urgent la unitate.

Ce să facă? S-a urcat la volan și a plecat, lăsându-și soția la hotel.

De la el așteaptă telefonul -- vrea și ea să știe, ca orice femeie, dacă omul mai vine, sau ce face -- ia trenul ca să se întoarcă acasă?...

Deci... de-aia fumează femeia așa de mult și pare... agitată. M-am lămurit!...

O rog să-și aducă un pahar ca să-i torn niște vin, dar chiar în clipa în care, clar, se pregătește să mă refuze, sună tirlifonul.

Cine poate să fie, decât „sosul" care-o informează că întrucât „a intervenit ceva", în următoarele trei zile el va fi „cazat" la unitate...

Convorbirea se întrerupe, apoi Cerasela se duce în baie, de unde revine cu un pahar.

E furie! Singurul comentariu:

-- Nu pot să am și eu un concediu!...

„Cade" în fotoliul de lângă mine și gustă din vinul pe care i l-am turnat în pahar...

Îmi povestește, destul de voalat, că bărbatu-su lucrează într-o unitate mai... „specială" și că an de an, indiferent de perioada în care-și aranjează concediile, se găsește „ceva" care să le strice vacanța...

Cum își termină discursul, cum gâlgâie tot paharul cu vin, iar eu, normal, mă simt obligat să i-l mai umplu o dată...

Începe să vorbească în dodii, povestindu-mi ce bine și frumos era când era ea studentă, iar bărbatu-su la academie, ce trai frumos, ce de prieteni, ce de colegi, iar acum stau însingurați, cu un bărbat care devine „paranoic" dacă se aduce vorba despre locul lui de muncă...

Dau și eu să deschid gura, dar mi-o taie:

-- Da, știu! Secret de stat, secret de serviciu, însă eu vreau viața aia veselă și frumoasă pe care o aveam înainte!...

Nu știu ce mă face să-mi aduc aminte de baba aia, vecină cu bunică-miu, care povestea, afară pe băncuță, fără să fie conștientă că aud și eu, cât de bine era când era ea tânără și ce nebunii se întâmplau în lanurile de porumb...

Văzând că „dă gata" și al doilea pahar, mă ridic și mă scuz că trebuie să merg până la mine în cameră.

Iau din geamantan o altă sticlă, o destup, apoi merg la „vecină", întrebându-mă ce m-o fi apucat, întrucât nu-mi place să fut femei bete, pe de o parte, iar ăsteia, cel puțin deocamdată, nu i-am făcut nici un fel de avansuri...

Văzându-mă cu ce apar, mi se uită-n ochi:

-- Tu ce vrei, să mă vezi făcută mangă?!?...

Îi explic, politicos, că nu asta mi-a fost intenția și că, dacă vrea, mă pot retrage în camera mea...

Râde:

-- Și eu de unde mai fac rost de brichetă?!?...

Întâmplător, sau nu, suntem foarte aproape unul de altul, așa că las sticla pe masă și, cum clar mă așteaptă, o îmbrățișez.

Oftează:

-- Ce ți-a luat așa de mult?!?...

Știu că așteaptă un răspuns de la mine, așa că e musai să i-l dau:

-- Nu-mi place să fac amor cu femei supărate...

-- Dar cine ți-a spus că trebuie să faci amor cu mine?!?

Dau să mă retrag -- n-am chef de vreun scandal, sau cine știe ce complicații.

Văzându-mă ce fac, mă prinde de brațe:

-- Vreau să mă fuți! Ca-n studenție! Fără opreliști!...

Își dă singură jos capotul, rămânând în furou -- deja îi pot admira țâțele, nu foarte mari, dar bine proporționate în raport cu trupul ei, iar cârlionții din dreptul pubisului, ce se pot observa prin semi-transparența furoului, îmi spun clar, dacă mai era nevoie, că n-are chiloți pe ea...

Da, mi-e clar! Bărbatu-su la datorie, iar ea, rămasă singură, cu primarul, cu notarul, cu preotul, cu directorul școlii, cu cine se mai nimerește...

Gata cu drăgălășeniile, sau politețurile în exces:

-- Dă-ți jos furoul, să nu ți-l rup!

O împing și cade pe pat, icnind...

Mă dezbrac „la foc automat" apoi o prind de ceafă și-i dau să-mi sugă pula...

N-o las prea mult să mă „alinte", că-i proptesc degetele mari pe obraji, apoi mi-o împing adânc în gâtul ei...

A face amor e una, a fute e puțin altfel, iar fata, dacă asta mi-a cerut, asta o să primească...

Când începe să „grohăie" o las -- nu vreau s-o fac să borască pe bunătate de mochetă de hotel.

I-o scot și, natural, i-o bag în pizdă.

E udă rău de tot -- vinul sau ce-am făcut până acum au excitat-o...

E scurtă rău în vagin sau, din punctul pulii mele de vedere, așa mi se pare...

Asta nu mă împiedică să i-o bag până-i lovesc cu coaiele bucile curului -- guiță ca o scroafă, dar nu mă opresc.

Îmi zice ea ceva de mamă, de tată, de patrie adorată, dar eu tot o penetrez și o lovesc fără milă...

Mă opresc, îi bag o pernă sub cur, apoi contuinui tratamentul nemilos...

Gata! Sunt aproape!

I-o scot din pizda zemoasă și i-o centrez la intrarea în curuleț.

E îngrozită, sau, cel puțin, așa arată:

-- Nuuuuuuu! Acolo nuuuuuuu!....

Mă uit la ea, zâmbind:

-- N-ai vrut să facem amor, ai vrut să te fut!... Suportă!...

-- Ahhhhhh! Lasă-mă, lasă-mă lasă-mă!... Îmi vine să fac caca!...

-- E doar o senzație, frumoaso!...

-- Mă cac pe mine!... Mă cac în pat!...

O iau, rapid, în brațe, cu pula-n curul ei și o duc la baie, în cadă:

-- Cacă-te, frumoaso, că eu tot nu-ți scot pula din cur până nu-ți fac o clismă cu sloboz!...

În ansamblu, fata-i bună, doar că se văicărește cam mult...

A vrut futai, i l-am dat!...

Pare destul de supărată pe mine, însă nu refuză să vină-n pat și să mă lase s-o îmbrățișez...

În sfârșit, oftează:

-- Ești cam prea mare pentru mine...

-- Te obișnuiești -- ia să vezi ce bine o să fie la runda a doua!...

O simt că e debusolată:

-- Mai poți?!?

-- Te fut până mâine dimineață!...

Mă ridic și o trag și pe ea să facă același gest:

-- Telefonul l-ai primit, așa că acum mergem la mine în cameră...

E cam dezorientată:

-- Dar de ce?!?

Mă uit în ochii ei:

-- Ce te faci dacă, tocmai când ne e mai bine, apare soțul la ușă?...

Zâmbește:

-- Soțul meu e un tip civilizat! Întotdeauna când vine acasă, mă anunță în prealabil!...

Insist totuși, așa că-mi pune condiția ca să lăsăm ferestrele deschise, atât la ea cât și la mine, ca să putem auzi, la o adică, telefonul.

Chiar mă pune să sun, dela mine din cameră, ca să fie sigură că se aude...

Cică mai are damblaua (soțul, nu ea) ca să mai sune pe la ore imposibile, să-i spună ce dor îi e de ea, chestii...

În fine, lucrurile fiind puse la punct, o ajut să se trântească la mine-n pat și să treacă la suptul pulii -- deja suntem „intimi", așa că nu mi-e rușine să-i spun, direct:

-- Hai, treci și suge pula!...

Zâmbește -- clar nu este șocată de tratamentul verbal...

O las să se joace cu buzele și cu limba, cu mâinile, apoi o pun cu cracii-n sus -- pe femeia asta, din ce-mi dau seama, cel mai mult îmi place s-o fut în pizdă...

I-o dau un pic, de control, apoi o smulg de pe pat, punându-i o pernă sub fund. - o fut pe podea, pe tare, făcând-o să icnească.

Știu că mi-a spus că sunt prea mare pentru ea, însă parcă tocmai chestia asta mă incită, mă provoacă să fiu rău și necruțător...

După mai bine de jumătate de oră de „chinuri", cred că a ajuns să-i placă -- nu se mai încordează, iar în pizda ei este inundație, de zici că ți-ai băgat pula-n vreo fântână...

În sfârșit, începe „dârdâiala"!...

Gâfâie ca o apucată, scâncește, mă roagă:

-- Ddddda! Acum!... Dddda! Da! Da! Acolo!... Dddddda!... Daaaaaaa! Acum!....

Nu știu ce-i cu ea -- de fapt știu, dar minute-n șir se ține agățată cu unghiile de la mâini de curul meu, tremurând și scoțând tot soiul de sunete...

Cum nici eu nu sunt prelungirea vreunui dildo, simt că mă apropii și, sincer, tare mult mi-ar place să mă termin la ea în pizdă...

Totuși, „doar sunt domn, ce pula mea", o întreb:

-- Femeie, pot să termin în tine, sau îți fac necazuri?...

Cerasela mi se uită în ochi:

-- Ce-ți pasă ție de necazurile mele?!?... Tu doar simte-te bine!...

Deja simt că explodez, iar Cerasela devine și mai entuziastă:

-- Hai, acum, împreună!...

Chiar așa se și întâmplă!...

Gâfâie ca o locomotivă, mă strigă pe nume, icnește, apoi, după „asaltul final", mă împinge, obligându-mă să i-o scot, apoi mă obligă să mă întind pe spate și mă încalecă cu un picior, sprijinindu-și căpșorul de pieptul meu...

Stăm așa, îmbrățișați, câteva ore, timp în care mai și dormim...

Mă trezesc simțind-o pe Cerasela că mă linge pe coaie.

Mă simte că m-am trezit -- mă privește:

-- Scuză-mă! Am uitat să fac „curățenie la locul de muncă"!...

Îi zâmbesc:

-- Tot ce te rog este să nu-mi ceri și tu reciproca!...

-- Stai liniștit! Nu te obligă nimeni!...

O trag în brațe și o sărut -- cu pasiune.

O îndepărtez și mă aplec, luându-i un sfârc în gură -- nu o fac finuț, ci dur, sălbatic -- icnește, iar când chiar nu mai rezistă, țipă...

O admonestez:

-- Așa, tălâmbo, țipă!... Să știe tot hotelul ce se petrece în camera asta!...

Râde, dar se controlează, chiar și când intenționat, cu răutate aproape, o ciupesc de celălalt sfârc...

Mă aplec și mai tare și o mușc de pubis, prin floci, cu riscul de a rămâne cu ceva pilozități printre dinți.

Protestează:

-- Mă învinețești!...

-- Stai calmă, că de-aia te-am mușcat prin floci, să nu se vadă!...

O apucă nebuneala, ca un fel de incantație:

-- Vreau să te mușc de pulă!... Vreau să te mușc de pulă!... Vreau să te mușc de pulă!...

Continuă cu:

-- Vreau să-ți mănânc pielea pulii!... Vreau să-ți mănânc pielea pulii!... Vreau să-ți mănânc pielea pulii!...

Nu mă încântă perspectiva, însă-i răspund:

-- Mușcă-mă, mănâncă-mă, dar... fără dinți!...

După tot tembelismul ăsta erotic e udă ca o fleoarță ce poate să fie, iar eu intru dur, brutal, însă nu mai pare s-o deranjeze...

În timp ce stau cu pula înfiptă-n pizda ei zemoasă, îi mai bag și-o pernă sub cur, pentru optimizarea unghiului, apoi... dă-i și dă-i și dă-i...

Tremură -- a terminat de vreo șapte ori -- fut la ea de-o oră și, sincer, nu „precupețesc" nici un efort...

Când îmi vine, n-o mai întreb nimic, ci doar o anunț -- terminăm amândoi, apoi iarăși rămânem îmbrățișați...

De data asta nu mai uită -- mă linge pe gaura curului, pe coaie, pe pulă, apoi mi se uită-n ochi:

-- Nu pot să te pierd!... Îmi dai numărul de telefon, adresa... Vreau să te mai văd și la București!...

Ne-am mai întâlnit așa, spasmodic (sporadic?!?) ceva timp, până când m-am întâlnit cu prima mea soție.

SFÂRȘIT