Carla

N-am ce face - așa e în afaceri!

Întâlnește-te cu ăla, vezi ce faci cu ăia, fă cunoștință cu un potențial client, chestii...

Cert este că-mi apare o „fereastră" de aproape două ore - să mă întorc la birou, să trec pe acasă?...

Oricum îmi fac calculele, nu iese...

Știu că, în apropierea locației unde trebuie să mă prezint, există și un parc...

Deh și eu, ca pensionarii, mă plimb un pic pe alei, apoi mă așez pe o bancă.

Fumez o țigară, privesc peisajul, dar, până la coadă, mă plictisesc...

Dau vreo două telefoane, însă... ghinion!

Nimeni n-are timp de taclale - nu este ora potrivită pentru așa ceva!

Cum trăim vremuri moderne, intru și eu, ca toți puștanii, pe net și mă apuc să citesc ceva povești de pe Literotica...

Simt că se apropie două siluete.

Se îndreaptă spre mine, de fapt, spre banca pe care sunt așezat.

Fetele, cu bun simț, mă întreabă dacă se pot așeza și ele pe bancă.

Nici o problemă, doar că... limba în care mă întreabă este engleza!...

Scot și ele țigări, brichete, apoi se „sconcsversează" - banalități...

După accent, sunt britanice.

Nu trece mult și... una dintre ele, cea așezată cel mai aproape de mine, mă întreabă cât de bine cunosc limba engleză.

Le spun și eu că... destul de bine...

Dacă tot am început, ne băgăm în vorbă.

Nu sunt turiste, ci au venit, pe habar n-am ce program european, să... ne dea lecții.

Mă rog, nu la toți, ci unui anumit segment...

Mă uit la ele - niște parașute de nici treizeci de ani, pregătite într-un domeniu pe care, eu, sincer, nu-l stăpânesc...

Carla, cea de lângă mine, cu destul de mult tupeu, sau exhuberanță, mă întreabă de ce am acea... privire.

Răspunsul meu o cam pune pe gânduri:

- Pentru că sunteți frumoase!

Sunt, amândouă, surprinse.

- Ce aveți, ladies, de vă manifestați așa? Ce s-a întâmplat?!?

Se cam face o pauză:

- Știi, la noi doar cei care sunt gay vorbesc așa...

Este rândul meu să fiu, un pic, descumpănit...

Îmi revin:

- Știți, pe vremea bunicului meu, când spuneai gay, te gândeai la cineva care este vesel - nicidecum ce se pricepe astăzi, când rostești acest cuvânt!...

Se uită, una la alta, apoi îmi confirmă că au citit și ele, pe internet, despre chestia asta...

Le explic că sunt însurat, că am și un copil, așa că... varianta gay este... exclusă...

Iar se uită, una la cealaltă...

Întrebarea vine, contondent:

- Și... chiar crezi despre noi că suntem frumoase, sau e doar un gest de politețe?

Mă mai uit o dată la ele:

- Sunteți tinere, pline de vervă, zău că sunteți frumoase!...

Iar se uită una la alta, apoi, izbucnesc în râs:

- Hai, gata! Ne-ai cucerit! Vino cu noi! Vino la noi!

Șușotesc ceva, apoi Carla, cea de lângă mine, face gestul să-mi spună:

- Știi, noi am pus un fel de pariu - am hotărât ca, indiferent de vârstă, sau de cum arată, să-l agățăm pe primul tip așezat pe o bancă, singur, în parc...

- Deci, una peste alta, sunt pe post de victimă a unui pariu!...

Nu prea sunt încântat de o astfel de situație, însă nici nu am motive să mă lamentez...

Că s-a brodit, e clar! S-a brodit!

De unde să știe fetele că vor găsi un tip capabil să le vorbească limba?...

- Vin cu voi, no problem, dar mergem pe undeva, prin apropiere, la o terasă - sunteți invitatele mele!

Găsim terasa, mese libere, așa că ne așezăm.

Lydia, că așa o cheamă pe frumusețea roșcată care o însoțește pe Carla, comandă un fresh de portocale, iar Carla și cu mine, oameni serioși, comandăm câte o bere.

În fine, bem, facem conversație, mai comandăm și câte o cafea, apoi ne despărțim.

Mai în glumă, mai în serios, Carla-mi propune ca a doua zi, la aceeași oră, să ne revedem în parc, pe aceeași băncuță, dacă se poate...

Nici nu confirm, însă nici nu declin invitația - am, totuși, piticii de pe creier care-mi spun că fetele sunt mult prea tinere pentru unul ca mine, nu sunt nici curve, în sensul că ar fi prostituate, iar eu, pe lângă că am tot felul de treburi, mai am și o soție...

Recunosc, însă, în sinea mea, că mă simt bine văzând ce mult pot să aprecieze gagicile diversele informații pe care li le furnizez, referitoare la viața românilor, mai ales la cea referitoare la perioada anterioară anului o mie nouă sute optzeci și nouă...

Chiar mă revoltă, pe bune, modul atât de deformat în care li se prezintă tot soiul de aspecte, economice, politice, sociale...

Una peste alta, cu subiect și predicat, fac eu ce fac și a doua zi, la aceeași oră, mă îndrept spre aceeași bancă din parc.

Surprise! Carla este acolo, butonând la telefon.

În clipa când o văd, îmi dau seama că nici măcar nu am făcut schimb de numere de telefon și nici nu le-am dat vreo carte de vizită.

Ne știm doar pe numele mic, așa că, practic, suntem doar niște picături într-un mare ocean...

Mă apropii de ea, zâmbind, facem ceea ce în engleză se cheamă „shake hands", apoi mă așez lângă ea.

O întreb despre Lydia.

N-a putut să vină, întrucât a plecat cu un tip de la cursuri, pe care a cam pus ochii, lăsând-o pe Carla să se plictisească de una singură...

Deh, se pare că, totuși, decât să se plictisească de una singură, a ales să se plictisească în compania mea...

Oi fi fiind eu boșorog față de ea, însă, ca precauție, am avut grijă ca, pe drum, să achiziționez trei prezervative, pe care le-am pus în buzunarul de la piept al sacoului.

O invit la aceeași terasă, însă, de data asta, îi propun să și mâncăm ceva - am ratat, de dimineață, micul dejun, așa că simt nevoia să mănânc ceva...

În fine, eu, escalop de porc cu ciuperci, ea... o salată, că... ține la siluetă...

Tipii au un cabernet sauvignon de Sâmburești, așa că-i propun Carlei să guste, chiar dacă, din punctul meu de vedere, salata și vinul nu prea au legătură.

Nu mă refuză.

Mi se confesează că, pe lângă activitatea ei curentă, colaborează și cu o publicație britanică de știri și tot soiul de alte chestii, așa că, din punctul ei de vedere, discuția cu mine poate fi considerată și ca... documentare...

O fi vreun tabloid? Habar n-am și nici nu insist să aflu amănunte.

Mie-mi place compania tinerei femei -- păr șaten închis, față bine proporționată, buze senzuale, corp bine întreținut, cu toate la locul lor, chiar o plăcere, doar s-o admiri...

Provine dintr-o familie destul de numeroasă - mai are trei frați și două surori, iar ea, fiind cea mai mică, mereu a fost alintată, atât de părinți, cât și de frați...

Practic, este singura care nu s-a măritat încă.

Este, deja, mătușa mai multor progenituri...

Îmi mărturisește și care este „meteahna" ei - are obiceiul să facă sex cu bărbați aproape necunoscuți - sex protejat, normal!...

Îi povestesc și eu că, înainte de căsătorie, nu am fost... tocmai ușă de biserică, dând, la greu, în dreapta și-n stânga...

Nu știu cât de oportun este, însă-i povestesc și eu despre „meteahna" mea de a nu da limbi în pizdele altor femei, decât strict la nevastă - și nici acolo prea mult!...

Răspunsul este de-a dreptul năucitor, râde:

- OK! M-ai avertizat! N-o să-ți cer să-mi faci așa ceva!...

Din fraza asta, oricât de tâmpit aș putea să fiu, nu pot înțelege decât că... fetei i s-a pus pata pe mine!...

Nu știu cât de clar se vede surpriza de pe fața mea, însă Carla are grijă să nu mă lase în dubiu:

- Hai să achităm nota și să mergem la mine.

Mi-e clar că nu mă invită să merg să-mi ia un interviu!...

În taxi, cu naturalețe, își bagă vârful degetelor în buzunarul de la piept al sacoului meu - scoate doar un colțișor al unuia dintre prezervative.

Îl împinge la loc, apoi îmi spune:

- Văd că ai fost prevăzător, însă, cu mine, nu vei avea nevoie să folosești așa ceva. Cu toți ceilalți o fac cu prezervativ, însă tu ești om însurat, serios, așa că ne putem simți bine si fără!

Nu-mi prea place ce-mi spune, însă încerc o variantă diplomatică:

- Bine și... cu graviditatea, cum o rezolvăm?

Răspunsul vine subit:

- Hai, darling, doar știi prea bine, sunt sigură, câte alternative există!...

Practic, sare pe mine, mă sărută, de mă face să mă simt jenat față de șoferul de taxi...

Acasă la ea, adică apartament de trei camere, două dormitoare și o sufragerie, mă duce în dormitorul ei, încuie ușa, apoi, la foc automat, se dezbracă...

Fata, se pare, nu are stresuri...

O imit.

Oi fi eu bătrân, însă la așa femeie, tânără, frumoasă, se pare că nu am probleme de erecție.

Mă împinge pe pat, apoi mă încalecă...

O simt cum, psihologic, se îndepărtează - este într-o lume a ei...

Se zvârcolește de fiecare dată când are orgasm.

O las, vreo oră, mirându-mă cât de erect pot să fiu...

În sfârșit, o întorc cu planetarele-n sus și... prestez...

Mă apropii de finish, așa că o scot, însă femeia, cu ochii mari, îmi spune:

- Put it back and finish there! (Bag-o la loc și termină acolo!).

Mă conformez.

Terminăm împreună.

Explozie, trăiri, simțiri, chestii...

Se ridică din pat, merge la un sertar, scoate un flacon, apoi se duce undeva, probabil la bucătărie, după apă...

Se întoarce în cameră, vădit bucuroasă:

- În sfârșit! Ajunsesem să cred că o să țin acest flacon sealed forever!...

Îmi povestește, politicos, dar ferm, că n-ar vrea ca să-și facă Lydia apariția, însă că-și dorește ca să ajungem să consumăm acest flacon, împreună, integral.

Are o sută de pastile!

Ne-au mai rămas nouăzeci și nouă!...

Facem schimb de numere de telefon, însă fata-mi promite că nu mă va suna decât în caz de extremă urgență - respectă instituția căsătoriei!...

Mă îmbrac, ne sărutăm și plec.

SFÂRȘIT