Cecilia

O femeie care, practic, m-a agățat ea pe mine...

CECILIA

Nu știu cum se face, dar, de la o vreme, fac ce fac și, oriunde mă învârt, prin instituție, mă tot întâlnesc cu fata asta...

Mereu cochetă, îmbrăcată decent, fără ostentație, însă lăsând să se vadă că are țâțe, cur, craci, iar machiajul feței, discret, însă fără să-i lipsească rujul de pe buze, într-o nuanță destul de apropiată de culoarea naturală a buzelor, fardată, cu rimel și tot soiul de chestii femeiești, la ochi...

Știe să-și scoată în evidență ochii, de un verde pătrunzător, dacă mă pot exprima astfel.

Părul este de un șaten deschis, aproape blond.

Nu cred că, fără tocuri, are mai mult de un metru șaptezeci, dar nici nu m-am apropiat de ea, cu ruleta, s-o măsor...

Sincer, nu mă dă pe spate, însă nici nu pot rămâne chiar indiferent când o văd...

Maniera în care se mișcă îmi spune, destul de clar, că nu le are pe astea cu sporturile, sau, poate, doar șah...

Am aflat că o cheamă Cecilia, total întâmplător, fiind la o țigară cu o colegă care a strigat-o pe nume.

Practic, n-am făcut, la maniera oficială, cunoștință, însă s-a oprit și ea, lângă noi și și-a aprins o țigară.

Nu pot spune că m-a ignorat, însă doar a stat de vorbă cu colega mea, fără să încerce să se bage-n vorbă cu mine.

Totuși, la un anumit punct al conversației, din politețe, bănuiesc, colega mi-a cerut și mie părerea...

Nu m-a contrazis, însă nici nu s-a manifestat de o manieră care să-mi dea de înțeles că ar fi de acord cu punctul meu de vedere.

Una peste alta, de atunci, de câte ori o întâlnesc, o salut.

Cum sunt divorțat de doar câteva luni, iar fosta soție lucrează în aceeași instituție, nici nu mă trage ața să mă apuc să încerc să fac curte vreunei femei de aici - bârfe, chestii, complicații...

De la o vreme, însă, nu pot să nu observ că... prea ne întâlnim des, iar eu, cu siguranță, nu fac nimic pentru ca acest lucru să se întâmple.

După mai bine de două săptămâni, fiind singur, la o țigară, mă trezesc că mă abordează, rugându-mă să-i dau un foc, apoi rămâne lângă mine.

După ce trage două fumuri, mă întreabă dacă este adevărat ce a auzit, că am niște scule de muzică foarte performante, iar după ce îi confirm, îmi spune că are, de la prietenul ei, două discuri pe care ar vrea să le înregistreze pe o casetă.

Că... banii nu sunt o problemă, chestii...

Îi explic și eu că nu este cazul să mă plătească pentru un astfel de serviciu, apoi îmi cere permisiunea să vină la mine acasă, împreună cu prietenul, cu discurile și cu caseta.

Îi dau adresa, stabilim ora și ne despărțim.

Oamenii, cu bun simț, aduc, pe lângă discuri și casetă, o sticlă de vodcă rusească.

În fine, aduc pahare, plus ceva gheață pentru băutură, înregistrăm discurile, delectându-ne cu vodca, timp în care Cecilia îmi tot răsfoiește cataloagele cu muzici.

Chiar mă întreabă, de una, de alta.

După ce termin de înregistrat discurile, prietenul Ceciliei mă întreabă dacă este prea mult dacă mă roagă să le pun să asculte un anumit album.

Nu neapărat din plăcere, însă din politețe, mă conformez -- în fond, a mai rămas destulă vodcă în sticlă...

A doua zi, Cecilia vine țintit la mine, să-mi mulțumească încă o dată, povestindu-mi, insistent, că pe casetofonul ei, caseta înregistrată de mine se aude cel mai bine, din toate casetele pe care le are.

Este foarte mulțumită, încântată, chestii...

În fine, fumăm împreună, pentru ca, aproape de momentul despărțirii, să-și ia inima-n dinți și să mă întrebe dacă aș fi dispus să-i mai înregistrez o casetă, cu două albume pe care le-a văzut la mine în catalog - că este dispusă să plătească, chestii...

Acum, știți cum este - dă-i omului un deget, că-ți ia toată mâna!...

Ce să fac, îmi dau acordul, iar ea mă întreabă dacă am, deja, un program stabilit pentru sâmbăta după-amiaza.

Cum nu am stabilit vreun program, îi comunic și ei acest lucru.

OK, rămâne să mai vorbim, să stabilim detaliile.

Sâmbătă, pe la zece, mă trezesc cu Cecilia în birou - mă roagă să ieșim la o țigară.

Îmi spune că a luat caseta la ea și, dacă nu mă deranjează, ar vrea să plecăm direct la mine, după orele de program.

În afară de faptul că am lăsat patul harcea-parcea, nu văd vreun impediment, așa că accept propunerea ei.

La sfârșitul programului, ne întâlnim și plecăm împreună.

Pe drum, îmi spune că prietenul ei a sunat-o și i-a comunicat că a intervenit ceva la el, așa că nu mai poate să vină și el, așa cum stabiliseră inițial...

Sincer, treaba mi se pare cam nașpa - ce om cu mintea întreagă-și lasă femeia să se ducă singură, acasă la un tip divorțat, care, culmea, arată și bine!?!...

Vedeți ce modest pot să fiu?

Cum tot stăm de vorbă, Cecilia îmi povestește că, de fapt, prietenul ăsta al ei este mai mult un... fost prieten, că nu mai arde acea flacără, că e cam frig în relația dintre ei, că este mai mult chestie de obișnuință și că, după părerea ei, în cazul de față, nu a intervenit ceva, ci... cineva.

O știe și ea pe tipa respectivă și are motive întemeiate să-și facă gânduri...

N-oi fi fiind eu vreun monument de inteligență, însă nici tâmpit nu sunt - mi-e clar că fata-mi așterne covorul roșu între degetele ei mari de la picioare.

În fond, dacă ea vrea, cum suntem amândoi adulți, nu văd care ar fi problema!

În lift, nu se poate abține să nu se uite în oglindă și să-și aranjeze, cu mâna, părul.

Deh, v-am spus deja, femeia e cochetă, sau, poate, gestul se vrea unul de intimitate.

Sincer, cum are ea părul de aranjat, nu mă preocupă, întrucât, dac-o fi să trecem la alte chestii, cu siguranță că o să i-l ciufulesc!...

Intrăm, iar eu îmi cer scuze, ca să mă pot duce înainte, să aranjez patul.

Mă oprește:

- Hai măi, fii serios! Ce crezi, că n-am mai văzut pat nefăcut?!?

Intrăm împreună în cameră, iar eu, totuși, nu mă pot abține și arunc o cuvertură pe pat.

În fine, găsesc benzile cu albumele solicitate de Cecilia, apoi aduc o sticlă de whiskey și două pahare.

După ce pornesc sculele, mă retrag la bucătărie, să prepar cafeaua.

După un minut, apare în cadrul ușii de la bucătărie și-mi cere voie să stea cu mine până fierbe cafeaua.

Normal că n-am ce să am împotrivă.

Mă întreabă:

- Să nu te superi, dar... poți să-mi spui și mie de ce ai divorțat?...

Chestia asta nu-mi pică bine deloc, însă nici nu dau în vreo criză de nervi - sunt deja vaccinat, imun, prea m-au întrebat mulți aceeași chestie...

Îi răspund, deci, politicos și calm, că astea-s chestii personale și că n-am chef să discut despre așa ceva, mai ales că o și cunoaște pe fosta mea soție...

Își cere scuze, eu îi spun că nici o problemă, apoi rămânem, un timp, tăcuți - o tăcere stânjenitoare...

Se pare însă că pe Cecilia o mănâncă-n cur, rău de tot:

- Știi, poate că nu fac bine că-ți spun, însă nevastă-ta te-a iubit, pe bune...

- Sigur că da, că eu oi fi urât-o!...

Tot nu se potolește:

- Știi, poate că nici pe asta n-ar trebui să ți-o spun, însă... na, că nu pot să tac - să știi că mi-a mărturisit că, la pat, ești cel mai tare bărbat pe care l-a avut ea vreodată...

Nu se mai poate - o dau pe obrăznicii:

- Și tu ai crezut-o pe cuvânt?

Se pare că, în sfârșit, am reușit s-o intimidez. Totuși, are suficient sânge-n instalație ca să dea un răspuns:

- Să nu crezi că n-am priceput unde bați! Nu-s tâmpită!...

- Dar cine crede că oi fi vreo tâmpită?!?

- Totuși, ai fost prea direct, ca să nu spun că... de-a dreptul obraznic!...

- Cecilia, tu ții neapărat să ne certăm?

- Vai! Nu! De ce?!?

- ... Păi... mă iei la descusut despre motivele divorțului, apoi că ce mult m-a iubit nevastă-mea, apoi, colac peste pupăză, că ce tare sunt eu la pat!...

- ... Mai bine vezi să nu dea cafeaua în foc!...

Tac și-mi văd de cafea.

Cecilia, se face și ea utilă și, după ce mă întreabă unde țin ceștile pentru cafea, pune două pe o tavă, așteptându-mă să torn cafeaua, apoi se retrage în casă, cu tot cu tavă.

Termin și eu ce mai am de făcut prin bucătărie și merg și eu în casă.

Cecilia este așezată pe fotoliu, picior peste picior, cu o țigară aprinsă în mână.

Dau să mă așez și eu pe celălalt fotoliu, însă Cecilia-mi cere să micșorez volumul stației - vrea să vorbim.

- Știi, am impresia că necazul prin care ai trecut te-a făcut să fii irascibil, să n-ai încredere în femei, poate chiar să le urăști...

- Nu-ți face probleme, o să-mi treacă...

Mai trage vreo două fumuri din țigară, apoi:

- ... Știi, de fapt, habar n-am cum să ți-o spun, dar... aș vrea, dacă pot, să te ajut și eu într-un fel...

- ... Dacă te referi la discuții psihanalitice, zău, las-o baltă!...

Tace, până termină țigara, apoi mă roagă să-i mai torn niște whiskey - îmi cer scuze că n-am fost atent și n-am observat că și-a golit paharul.

Îi torn, apoi îl golesc și eu pe al meu și-mi torn și mie.

Nu pot să nu sesizez, în gând, normal, că are o apetență cam măricică pentru whiskey...

Nu știu dacă este telepatie, sau am eu, necontrolat, vreo privire aiurea, însă tipa se prinde:

- Să știi că nu-mi stă în fire să fiu sugativă, însă... mă tot străduiesc să-mi fac curaj...

Mi-e clar că nu pentru a-mi cere să-i mai înregistrez ceva vrea ea să-și facă curaj...

Mă ridic, mă apropii de fotoliul ei, o iau de mâini și o ridic.

Îi las mâinile și-i iau fața între palme.

Mă uit adânc în ochii ei și-i zâmbesc:

- Cecilia, suntem amândoi adulți - te ajut eu să-mi spui ce ai de spus, dacă va mai fi cazul.

Mă apropii și mai mult și o sărut, mai întâi pe frunte, apoi cobor direct la buze.

Mă așteaptă, cu ele întredeschise.

O sărut, mai întâi ușor, apoi o mușc de buza de jos - nu tare, doar ca s-o incit.

Mă cuprinde, cu brațele și se lipește de mine.

Nu mă las nici eu mai prejos - o îmbrățișez și eu și-i bag limba în gură.

Se pare că suntem, amândoi, pricepuți la „dialogul" ăsta...

După un timp, o sărut din nou pe frunte, apoi îi dau părul la o parte și o mușc de lobul urechii, luându-i, în același timp, cercelul în gură.

Se cutremură, de parcă ar fi curentat-o ceva...

Îi las lobul urechii și-mi înfig limba, violent, în urechea ei, sperând, sincer, că s-a spălat azi-dimineață.

Iar se cutremură, lipindu-se și mai tare de mine, mai ales că, normal, între timp, are ce să simtă în dreptul abdomenului.

Îi las urechea și cobor mai jos, la gât - o ling, o sărut, însă atent să nu-i las vreo urmă.

Oftează:

- Ahhhhh! Ce-mi faci!...

O las, mă desprind din îmbrățișare și, tacticos, uitându-mă în ochii ei, încep să-i deschei nasturii de la bluză.

O simt, este puțin jenată, însă nu se opune.

Ajuns jos, îi scot bluza de sub fustă, descheindu-i și ultimii doi nasturi.

Apoi, trec la nasturele de la o mânecă - de cealaltă mânecă, se ocupă ea.

Îi dau bluza jos și i-o arunc pe un taburet.

Aceeași destinație capătă și sutienul.

Respiră greu - nu mi se mai poate uita în ochi - și-i închide:

- Ohhhhhh!...

Lafel îi manevrez și gaica și fermoarul din spate, de la fustă, timp în care mă ocup, serios, cu gura, de unul din sfârcurile ei, deja întărite de excitare.

Îi las fusta să alunece în jos, apoi îi trag în jos și de dres, împreună cu chiloții.

După ce-i dau dresul și chiloții mai jos de bazin, o iau în brațe și o așez pe pat.

Mă aplec și-i scot, rapid, pantofii din picioare, apoi o ridic cu picioarele-n sus și continui cu scoaterea dresului și a chiloților.

Stă, în continuare, cu ochii închiși.

Îi duc mâna între labii și, când o simt cât e de udă, îi introduc două degete în vagin, apoi, cu degetul mare, îi smotocesc lindicul.

Se pare că poveștile fostei mele soții au întărâtat-o.

E udă bine de tot.

Iar oftează:

- Ohhhhhhh! Ce-mi faci!...

- ... Îți fac ce-ți trebuie, frumoaso!...

O rotesc, astfel încât să stea întinsă în pat, apoi mă ridic și trec la dezechipare.

Nu-mi ia mult, doar am făcut armata!...

Mă așez lângă ea și reiau activitatea de smotocire a pizdei.

Între timp, fata s-a hotărât să deschidă, din nou, ochii, așa că, văzându-mă cu pula sculată, mi-o ia în mână și începe să mi-o frece - nu tare - e clar că nu vrea decât să mă incite, nu să mă facă să ejaculez...

În cinci minute, e gelatină - s-a slobozit!

- Ahhhhhh! Ce-mi faci!...

Realizez că albumul este foarte aproape de sfârșit, așa că îi scot degetele din pizdă, o ciupesc, glumeț, de labii, apoi îi explic că trebuie să întorc caseta și să pun celălalt album.

Este puțin dezorientată, însă și satisfăcută de tratament...

În zece minute, termin cu treaba cu muzica, punând celălalt album să se înregistreze, apoi mă întind în pat, lângă Cecilia.

Mă întorc spre ea și o îmbrățișez.

Ne sărutăm.

Se desprinde din sărut, se ridică în genunchi, apoi se apleacă.

Îmi place cum mă mângâie cu părul pe abdomen și cum, finuț, parcă timid, îmi ia pula-n gură.

Îi duc mâna la ceafă și încep s-o masez, ușor.

O ia ca pe o încurajare, ceea ce și este, de fapt, așa că-și intensifică prestația - nu e ea vreo specialistă, însă nici niznaioasă nu este...

Nu le are, cel puțin, nu-mi arată, deocamdată, cu luatul pulii în gât.

Cum sunt nefutut de vreo săptămână, n-o las să continue.

Vreau, măcar un pic, să-mi scald pula în sucurile pizdei ei, așa că, lejer, îi iau picioarele pe umeri și... i-o bag.

Iar oftează:

- Ahhhhhh!... Ohhhhhh!... Auuuuuu!

Nu, n-o doare, însă iar și-a dat drumul!

O pompez, iar este cu ochii închiși, însă, brusc, și-i deschide:

- Să ai grijă, te rog...

Nu trebuie să-mi traducă, știu bine la ce se referă...

Nu trec cinci minute, că-mi vine și mie...

O scot, o încalec, apoi îmi dau drumul pe sânii ei.

E inundație.

O văd cum se uită, parcă uimită.

Mă ridic, rapid și scot din sertar un prosopel.

Deja, câteva picături consistente i se scurg pe gât...

N-am chef să trebuiască să schimb cearceaful.

Preia prosopelul și se șterge...

Între timp, dacă tot n-am ce face, o mângâi pe abdomen și, zâmbind, o întreb:

- Ei, mai ai ceva să-mi spui?

Mi se uită în ochi, cu sclipiri parșive:

- ... Ddddda! Mai vreau!... Dar, mai întâi, vreau la baie.

Mi-e clar că vrea să se spele - chestia cu ștersul nu i s-a părut de ajuns...

Îi zâmbesc:

- Hai să facem un duș!

- Hai!

Ne ridicăm și mergem la baie...

Întorși în cameră, chiar dacă, deja, cum se poate observa, eu am chef de încă o tură, Cecilia îmi cere să ne așezăm în fotolii și să mai fumăm câte o țigară.

Mi se uită în ochi, apoi fixează un punct de pe perete.

În sfârșit, după ce mai ia o gură de whiskey din pahar, se hotărăște să vorbească:

- Uite ce este, nu știu dacă mă înțelegi, însă vreau să-l umilesc, să-l jicnesc, pe acest prefăcut de prieten al meu... Te rog eu, frumos, să mă muști, să-mi lași urme, să se vadă clar că am fost cu unul sau mai mulți bărbați...

Mă iau de griji:

- Și ce faci dacă tipul se enervează și te ia la bătaie?!?

- N-o so facă, nu e genul, însă, sunt sigură, asta-l va face să se hotărască să punem capăt relației - sincer, mă chinuie relația asta prelungită aiurea și plină de minciuni!...

- ...Pui mic, dacă asta vrei, o să te sug, o să te mușc, de o să creadă că ai fost victima vreunui viol - și nu cu un tip, ci cu... trei, cel puțin!...

- ... Te rog, zău!... Vreau să se oftice! Parcă-l văd că mâine mă sună și se invită la mine! Abia aștept, pe lumină, să mă dezbrac în fața lui și să-l... umilesc!...

Terminăm țigările, așa că o iau de mână, o duc în pat și o răstorn pe burtă, apoi îi iau bucile curului la supt, mușcat, chestii.

Țipă:

- Auuuuuuu!... Doare!

- ... Ce vrei, dragă, dragostea cere sacrificii!...

- ... Doarrrrrreeeeee!

N-o las, ci o tot mușc, din diverse unghiuri, să-l fac pe ăla să-și pună mintea pe bigudiuri...

Brusc, mă ridic și-i iau la supt și la mușcat gâtul - sigur va trebui, câteva săptămâni bune, să ia la purtat, la serviciu, tot felul de eșarfe, ca să-și ascundă vânătăile...

O întorc pe spate și-i iau și cealaltă latură a gâtului la întrebări.

Cobor mai jos, la sâni - îi iau areolele la lins, supt, apoi mușcat, cu simț de răspundere.

Dacă la gât m-a suportat, acum iar începe:

- Auuuuuuuu!... Doarrrrreeeeeee!

- ... Păi... vrei, sau nu vrei urme?!?

- ... Vreau, dar.... doarrrrreeeeeee!

În fine, după ce-i las o ștampilă între țâțe, cobor între picioarele ei și-i iau la supt pulpele interioare, extrem de aproape de pizdulice.

Se frământă, geme, se vaită c-o doare...

Aproape că încearcă să scape.

N-o las. Vreau să termin ce am început.

Repet operațiile, apoi, în sfârșit, îmi bag pula-n ea.

Se liniștește.

Îi spun:

- Te-aș mușca și de buze, însă mai trebuie să vii și la serviciu - nu vreau să te faci de râs...

- Nnnnuuuuuu! Ttttte rooooog!

- Stai liniștită, nu sunt măgar...

- Ahhhh! Ce-mi faci!... Ahhhhh!...

Iar s-a slobozit!

Iar o mușc de carotidă...

Se pare că are o slăbiciune acolo. Iar se slobozește...

O întorc și o iau pe la spate.

Înainte de a i-o băga, mă aplec și o mușc de buca curului, cu simț de răspundere.

Țipă:

- Gataaaaaa!... Mă doarrre de mooooor!...

- Gata, femeie! Te-am marcat de o să-l faci pe ăla să se urce pe pereți!...

I-o bag și-o iau la pompe.

Îi testez și curulețul. Vrea să fugă, dar n-o las. Se contorsionează:

- Nuuuuuuuu! Te roooog! Mă ruuuuupi!... Lasă-mi fundul în pace!...

- OK! Fundul tău, treaba ta, că doar nu-i viol!...

Acum, dacă tot am dat-o pe de-astea, o întreb:

- Pot să-mi dau drumul în gura ta?

Stă, un pic, în dubiu, apoi:

- Dacă-mi promiți că nu mă forțezi, dddda, te las!....

- ... Stai, fato, liniștită, că doar ne futem, cum ți-am spus, nu-i viol!...

Când simt că sunt aproape, i-o scot și mă întind, pe-o parte, lângă ea:

- Hai, pui, ia cât poți, că nu vreau să te forțez...

Se conformează și... se străduiește, însă, mi-e clar, nu le are pe-astea cu suptul pulii...

După ce termin, mă ridic și mă duc la baie - îmi spăl pula la chiuvetă, apoi o las pe Cecilia, care a venit după mine, să-și admire urmele de pe piele în oglindă...

Între timp, eu iau un loc pe fotoliu și mă delectez cu o țigară și niște whiskey...

Apare și mândrețea:

- Băi, dar chiar că arăt ca după un viol!...

- ... Stai să vezi ce urâte se fac până mâine dimineață!...

- O să înnebunească ăla!...

- Dacă-i mai spui și că ai savurat fiecare clipă, cu siguranță!...

- Să știi că, dacă n-ai nimic împotrivă, mâine, după ce scap de el, vin la tine, să-ți povestesc cum a fost!...

- ... Oricum, sper că noaptea asta stai aici...

- ... Și... dacă mă sună?

- ... Păi... parcă vroiai să-l faci gelos, să-l umilești, chestii...

- Ai dreptate, dă-l dracului! Lasă-l să-și tocească degetele formând numărul meu de telefon!...

Dimineața, pe la șapte, a plecat.

La douăsprezece, a revenit.

N-a fost nevoie să se dezbrace, a fost suficient să-i vadă urmele de pe gât.

A făcut-o curvă, stricată, bagaboantă, târâtură, apoi, ca o cârpă, a început să plângă...

I-a dat un pahar cu apă, apoi i-a spus adio...

În ce mă privește pe mine, am continuat, câteva luni, să-i administrez ceva pompe sub coadă.

Deja era ca la început, fără urme, ștampile, chestii.

S-a încurcat cu un tip din departamentul ei, băiat bun și simpatic, de treabă, așa că am rugat-o eu, frumos, să încetăm să ne mai vedem - nu mi-a plăcut niciodată să fut femeia altuia, în condițiile în care am făcut cunoștință și cu el...

Oricum, dacă la pat nu aveam nici o problemă, în rest, stilul ei, sclifoșenia, sincer, nu a intrat în zona în care să mă simt atras de vreo culoare...

Cu tipul respectiv a stat îmbârligată câteva luni, apoi s-a transferat, nu mai știu unde, la un loc de muncă mai bine plătit, chestii...

Am pierdut legătura.

SFÂRȘIT