Larisa

Cel mai probabil, dintr-o incompatibilitate software, am înlocuit liniuțele de dialog cu semnul egal.

Îmi cer scuze și sper ca acest aspect să nu constitue un impediment în lecturarea textului.

E goală.

Blondă, cârlionțată, cu ochii verzi, că doar o știu încă de când eram doar un copil.

Are niște țâțe obraznice, cu sfârcurile săltate spre cer, proeminente, cu niște aureole darnice și buboase, destul de închise la culoare, în contrast cu pielea ei de blondă...

Are un cur bine făcut, dar, dacă te uiți la ea din spate, îți vine să zici că-i poți trece cu tramvaiul printre picioare, ca pe sub arcul de triumf...

Nu, nu e nimic dizgrațios în chestia asta...

Cel puțin, mie nu mi se pare...

Sunt venit, aici, la țară, din necesitate -- am o problemă cu creanga unui pom, care, în urma unei furtuni, s-a rupt și a căzut pe acoperișul casei...

E casa bunicului, care s-a prăpădit cu ceva ani în urmă, iar eu, acum, dacă s-a prăpădit și tata, sunt mare moștenitor...

Mă despart peste trei sute cincizci de kilometri de proprietate, așa că... nu prea am timp și chef să vin...

O casă pustie, plină de praf, la care nu am de făcut decât numai treburi și reparații...

Cel mai probabil, o s-o vând, ca să scap de corvoadă.

Singurul lucru care mă împiedică, este promisiunea făcută bunicului, că n-o s-o vând...

Finalmente, negociez post-mortem și hotărăsc ca, totuși s-o vând, iar cu banii luați, să cumpăr un teren, mai aproape de casa mea...

În garaj, găsesc o bicicletă, de pe vremea când eram eu adolescent.

Găsesc și o pompă, așa că-i umflu roțile...

Incredibil! Pompa funcționează, iar roțile nu dau semne că ar vrea să se dezumfle!...

Acum, dacă tot am bicicletă, îmi aduc aminte de anii adolescenței și de excursiile pe care le făceam pe malul râului...

Râul, în sine, este o chestie foarte parșivă.

Vara, pe căldură, de-abia apuci să vezi un fir de apă, cu o adâncime de abia reușești să-ți uzi picioarele, până la genunchi, însă care, primăvara, uneori, devine un monstru de câțiva metri adâncime, care rade tot ce prinde -- chiar are și niște brațe adiționale, de riști, dacă te afli acolo, să stai prizonier, în sat, chiar și o săptămână, până se retrag apele...

În fine, iau bicicleta și ies pe uliță, apoi mă îndrept spre râu...

Cum spuneam, fata e goală, spălându-se, la râu.

Are un săpun cu care-și mângâie tot corpul.

Mintea mea bolnavă mă face să cred că și-l bagă și-n pizdă -- habar n-am dacă chiar face chestia asta, însă prea stă crăcită, cu toate că, sigur, nu mă simte că mă apropii...

= Ce faci, Larisa?

Tresare, evident speriată:

= Vai! Mamă! Mă văzuși în pizda goală!...

Nu o dau cotită:

= Vai, muică! Că n-oi mai fi văzut și eu chizdă pînă acum!

Râde -- sigur nu se teme de pulă, știe ce-i aia și-i și place!...

Se lamentează:

= Vai! Ce-o să zică bărbatu-miu?!?...

Mă uit în jur:

= Se pare că suntem doar noi pe-aici, cine o să-i zică? Tu?

Mi se uită în ochi, timp în care eu descalec de pe bicicletă.

Are ochii ăia verzi, de șopârlă...

Îmi place de ea, cu toate că nu e vreo frumusețe, însă, aici, în pustietate, la curul gol, chiar că mă face să mi se scoale pula...

O iau la mișto:

= Ce faci, femeie, te speli?

= ...

Nu vrei să te spăl eu?...

= ...

Mă apropii de ea -- își acoperă, cu o mână, sânii, iar pe cealaltă și-o duce la pizdă...

Mă contrează:

= Sunt femeie măritată, doar știi!...

Nu mă las dator:

= Ești femeie nefutută cum trebuie! Tu faci mofturi, sau Tudor nu prestează cum trebuie?...

= ...

= Hai să mergem în tufele alea, că prea ești bună de pulă!...

= ... Păi cum? Tu, băiat de oraș...

= Taci, dracului, că doar nu mi-am dus pula la facultate!...

Râde...

N-am scheme -- o iau în brațe și o sărut, apoi o las să cadă pe nisip.

O iau, țărănește, la pulă...

Icnește -- nu știu dacă are motive întemeiate...

Presez, presează.

Prestez, prestează...

Nu am grețuri -- când simt că îmi vine, mă slobozesc în ea, fără nici o precauție...

O sărut:

= Dacă o să fie băiat, să mă chemi la nunta lui!...

Nu prea am ce texte să am cu o astfel de femeie...

Cert este că mă simt bine, golit de sloboz, însă, știu clar, asta nici nu suge pula și nici nu se fute-n cur!...

O îmbrățișez.

Face urât:

= Lasă-mă să mă duc să mă spăl!...

Mă umflă râsul:

= Femeie, sămânța, dacă e să fie, tot acolo este, indiferent de cât de bine te speli!...

Într-un târziu, se hotărăște:

= La noapte, trebuie să-l fut pe bărbatu-miu!...

= Fute-l, femeie, că doar de-aia l-ai luat!...