Lia

Sunt disperat!...

Cartier necunoscut, gagică prea puțin cunoscută, dar, totuși, împreună cu mine!...

Zici că-i fantomă -- pur și simplu, a dispărut!...

Apar vreo zece gorobeți, cu lanțuri, cu cozi de lopeți, chestii...

Șeful, se vede pe el, e în față...

Mi se uită-n ochi:

--Tu vrei s-o fuți pe sor-mea!...

Habar n-am cât e de bine, sau de rău!...

Mă închiondurez și eu...

-- Auzi, coane, habar n-am ce vrea, sau nu vrea, fata asta de zici că-i sor-ta, însă, sigur, nu are parte, de la mine, decât de ce-și dorește!... Pricepi?...

-- ... Da ce bă, ești șmecher?...

Deja dialogul a ajuns la un punct în care, cu siguranță, omul vrea să mă bată...

Mă uit în ochii lui:

-- Să ții minte! Tu ai început toată nebunia asta!...

Nu vreau să-i rup rotula, așa că-l acționez din lateral -- doar îl fac să cadă...

La ceilalți, mă uit urât:

-- Băieți, dacă vreți probleme, n-aveți decât!...

Unul dintre ei, mă prind, scoate un cuțit -- știu mersul, unii te trag de atenție, iar ăsta-ți bagă șișul...

Îi comunic, scurt:

-- Taicăle, ori ți-l bag pe gât, ori ți-l bag în cur -- depinde cum mi-e mai la îndemână!...

Între timp, demonstrativ, pe cel mai din față îl calc pe pantof, aplicându-i o împingere consistentă, în piept...

Cum piciorul îi este blocat, cade pe spate...

Ceilalți, sunt impresionați...

Așa, puleifricilor! Futu-vă-n noroc!...

Brusc, se aude un țipăt:

-- Băăăăăiiiii!!! E omul meu, bagabonților!...

Mi se face scut, în față...

Toți se retrag, mai puțin frati-su...

O ia la șuturi:

-- De când căcat îți iei tu om, fără să mă întrebi pe mine?!?...

Lia e dură:

-- Noi, vorbim acasă, nu pe stradă!...

-- ... Da, dar...

-- Am spus, acasă! Ești tâmpit?!?

-- ...

-- Nu pot să mă duc și eu să mă piș, că apare dobitocul de frati-miu, cu gașca lui de baragladine!...

Mi se uită în ochi:

--Te-au bătut? Au dat în tine?...

Comentariul meu este scurt:

-- Copile, toate cele, cum or fi, dar... nu mi-a plăcut de ăla care a scos cuțitul!...

Fata face stânga-n-prejur și se ia de mafioți:

-- De când dați voi cu cuțitul?!?... Las că-i spun eu lui nenea cu ce vă ocupați!...

Pentru mine, e ceață -- multă ceață -- aflu mai târziu că nenea este fratele mai mare, închis la Jilava, pentru bună purtare...

Ce dictează ăla din pârnaie, ăștia execută, fără comentarii!...

Cică, mai tânăr fiind, i-a luat gâtul unuia...

I-a umplut pe toți de respect, iar el și-a asigurat cazarea, masa și toate cele de la statul român, pentru mulți ani de zile...

Singura mea problemă e... ce caut eu în combinația asta!...

Am o oareșcare pregătire, prințipuri care nu se pupă cu ale ăstora, de cultură, nu mai vorbim!...

M-a încântat o claie de păr și un fund de gagică!...

Nu mai stau să frec menta -- cum sunt în apropierea unei stații, iau primul autobuz și mă car...

Fata, blocată, sau uimită, habar n-am...

Ajuns pe undeva, pe la universitate, cobor...

Oprește, din scurt, lângă mine, un taxi.

Sare Lia...

Că băi, că scuze, că n-am vrut să te sperii, că frati-miu mai mult spune, decât face, că... chestii!...

Eu, ce să-i răspund?

-- Țonțonel mic, pare-se că facem parte din lumi diferite!...

Mi se uită în ochi, dar rău, rău de tot!...

-- Auzi, cretinel? Eu, dacă-mi place de tine, sunt dispusă să învăț și limbi străine! Te crezi mare? Te crezi tare? Ești... o mămăligă!...

Trebuie să recunosc, frumoasă abordare!...

Grăbesc pasul și, în câteva minute, ajung acasă.

Nu iau liftul -- urc pe scări -- mă urmează ca o umbră.

Descui și intru în apartament, apoi îi închid ușa-n nas, cum se spune...

După vreo jumătate de oră, mă sună la telefon, vecina -- că am o tânără așezată pe ștergătorul meu de la intrare -- nu plânge, nu râde, nu comentează, doar că fumează cam mult...

Nu știu ce draci să fac cu vecina asta!...

Zici că are un ochi atârnat de vizorul ușii de la apartament!...

Dacă aș fi animal, aș lua-o la pulă, dar nu pot! E prea bătrână și prea nasoală, din punctul meu de vedere...

Încerc să mă gândesc la ea ca la o rudă, însă nici asta nu ține... e prea stricată, dacă mă pot exprima astfel...

Oricum, ies la ușă și o prind de braț pe Lia.

O bag în casă, apoi, complet contrar prințipurilor mele, îi articulez două palme -- serioase, cu forță...

Îmi cade-n genunchi...

Gata! M-a rupt!

O iau în brațe, o pun în fotoliu, îi dau apă, whiskey, whatever!...

Cine-i cea mai cea din cele?!?... Lia! Că-i frumoasă, devreme acasă, bună-n toate cele!...

Mă iubește cu I mare!!! Oare?...

Oricum, sunt asaltat, chiar la mine-n palat!...

Nu știu cât îmi e de bine, însă, sigur, mi-e rușine!...

Curat murdar, coane Fănică!...

Am dat în femeie!...

Îngenunchez în fața fotoliului ei, îi iau mâinile, i le sărut, nu mai știu cum să-mi cer iertare...

Îmi zâmbește în timp ce, clar, din ochi îi curg lacrimi mari și multe...

Dacă aș putea, aș plânge și eu cu ea...

De draci, îmi aplic vreo șase perechi de palme, dureroase...

Plânge și mai tare și mă apucă de mâini:

-- Nuuuuuuuu!!!

Are buzele fierbinți... Parcă mă ard mai tare decât propriile mele palme...

Nu, gata, sigur n-o mai trimit acasă!...

Însă nici nu pot să fac sex acum cu ea, așa, din scurt, după ce i-am articulat cele două palme!...

Mi-este, în continuare, o rușine de nu mai știu de mine!...

Mă simte că nu sunt în regulă, însă, cel mai probabil, nu știe de la ce mi se trage...

Mi se uită în ochi, întrebător:

-- Ce ai, omule?...

-- ...

-- Ce vrei să-ți fac? Spune-mi, orice, că se rezolvă!...

Trebuie, într-un fel, să mă detensionez...

-- Hai să facem un duș împreună!...

Nu termin bine ce-am spus, că deja sunt la bustul gol, fără cămașă...

Deja-mi prelucrează pantalonii!...

Gol fiind, mă întoarce pe toate părțile:

-- ... Băi, dar... cum de-ai scăpat nebătut de frati-miu?!?...

Doar n-o să stau să-i explic, în amănunt, ce și cum!...

-- Frati-tu e un drăguț, mai ales pentru că e... frati-tu!...

Tipa nu-i deloc tâmpită:

-- Ai avut curaj să dai în el, de față cu toți gorobeții?!?...

-- ... Doar ți-am spus că nu mi-a plăcut că a scos ăla șișul!...

-- ... Dacă află nenea de tine (adică fratele cel mare, din penitenciar) precis că pune să te omoare!...

-- ... Pui mic, sincer, n-am chef să mă apuc să vorbesc cu directorul penitenciarelor, pe țară, chiar dacă mi-e prieten!... Spune-i lui nenea ăsta al tău să-și vadă de ale lui, că și eu îmi văd de ale mele!...

Tipa e blocată:

-- ... Tu... poți să ajungi la ăla?!?

Mă umflă râsul:

-- Nu numai că pot, dar bem cafea împreună, whiskey, vin, căcaturi!... Vrei să te pun în legătură cu nevastă-sa?...

Nu știu ce am, simt nevoia să mă dau mare -- îl sun pe amic -- este încă la minister. Stabilim să ne întâlnim, la el acasă, în treizeci de minute...

Lia mă roagă să-i dau un punct de reper, ceva, apoi dă un telefon...

În fața blocului lui NEA, ne așteaptă un pitic, cu o paporniță, ca să mă exprim oltenește, plină cu sticle de whiskey, vin, vodcă și chiar și sărățele și fursecuri!...

Lia mă strânge de braț:

--Tu știi ce poartă-mi deschizi, pentru frate-miu?!?...

Acum, ce dracu să fac?

Madame, soția directorului este de-a dreptul încântată de bagaboanta mea, că ce gusturi am, că chestii, socoteli -- mai are puțin și mă însoară!...

Când aude de frati-su, auzi comentariu:

-- Dacă l-a omorât, probabil că a avut motive!...

Să dau în apoplexie, nu alta!...

Multe pot să depindă de director -- mai multe pachete, mai multe vizite, tot soiul de avantaje în interior...

N-am avut niciodată chef să vizitez o astfel de locație...

În fine, îi cere să-i dea numele complet, apoi schimbă subiectul:

-- Unde ai ținut ascunsă așa frumusețe de femeie până acum?...

Că tot ce-i mult, strică, refuz politicos să rămânem la masă cu ei, că doar omul vine de la muncă și ne cărăbănim.

Jos, în fața blocului, dar mai la fereală, ne așteaptă fratele cel bătăuș al domniței, că să-l iert, că a fost o neînțelegere, că a greșit, tot soiul...

Dau mâna, civilzat, cu el, apoi îmi iau larevedere.

Plec, înțelegând că vrea s-o ia pe sor-sa cu el.

Mă aud strigat. E Lia:

-- Așteaptă-mă un minut, te rog!...

Face un semn cu mâna și apare un taxi -- fata asta nu călătorește și altfel?!?

Oricum, nu-mi pun problema de unde are atâția bani -- chiar nu vreau să știu!...

Îi dau șoferului adresa, apoi Lia mă completează:

-- După ce ne duci pe noi, te întorci să-l iei pe frati-miu.

Într-un sfert de oră, suntem la mine.

De data asta, chiar că sunt hotărât să mă bag la duș cu frumoasa...

Este, mărturisesc, superbă femeia, doar că, taman între picioare, foarte aproape de gaura fofoloancei, are două tatuaje, câte unul pe fiecare pulpă interioară.

Unul este faimoasa inimă perforată de o săgeată, iar pe piciorul celălalt scrie, în clar, cu majuscule, NELU.

Nu arată a opere de artă, nici inima și nici scrisul...

O întreb:

-- Cine ți-a făcut porcăriile astea?...

-- ... Ăla care m-a futut de fată mare... A vrut să mi le facă chiar el, ca să nu mă atingă altcineva pe acolo...

-- ... Și tu de ce ai stat?...

-- Pentru că eram mică și proastă și credeam că el este totul pe pământ!...

-- ... Și de ce nu te duci și tu la un doctor, să încerci să ți le scoți?...

-- M-am interesat. Rămân semne. Cine știe cum mai arată și alea! Așa, dacă-i lumina stinsă, nici nu le vezi...

Izbucnim, amândoi, în râs...

Ne sărutăm, în timp ce lăsăm dușul să curgă pe noi...

Consecințele apar rapid, așa că mă așez pe marginea căzii și o ajut pe Lia să mi se urce în brațe.

După cum se mișcă, mi-e clar că nu este pentru prima dată când experimentează o astfel de poziție.

Se vede pe ea că-i place cum o umplu, dar, brusc, se oprește:

-- Auzi, e clar că numai de duș nu ne mai arde nouă! Hai în pat!

Ieșim, ne ștergem rapid, apoi Lia, râzând, mă ia la remorcă, de pulă și mă trage după ea în dormitor...

Mă împinge pe pat, pe spate, apoi mă încalecă.

E clar că aici are mai multă stabilitate și mai multă libertate de mișcare decât pe marginea căzii, iar fata se mișcă, nu face economie de energie.

O simt că e aproape, așa că mă străduiesc să împing și eu.

Zici că-i apucată -- sare ca o minge, în timp ce țipă:

-- Acum! Acum! Acum! Acumaaaa!!!...

Brusc, se oprește, așa că profit de moment și o prind de sâni.

Oftează...

Mă ridic și o răstorn -- am chef să prestez și eu.

O întreb:

-- Când o fi să fie, unde?

-- ... Poți, acolo, că nu mai pot să rămân gravidă... am făcut un avort nașpa...

Habar n-am ce probleme de sănătate are ea, însă eu mă știu pe mine cât pot fi de prolific, iar copil, cu femeia asta, sigur nu-mi doresc...

Insist:

-- ... Și alternativa care ar fi?

Mi se uită în ochi, cu un soi de răutate:

-- De ce nu-mi spui, deschis, că vrei să mă fuți în cur?!?...

-- ... Dar tu... vrei?

-- Acolo, jos, poți să-mi faci orice, oricum îți place -- tot ce te rog este să nu mă pui să ți-o iau în gură!...

Gata cu conversația, că... ne futem, nu suntem la conferință.

Dau în ea tare și cu forță -- se vede pe ea că-i place tratamentul -- îmi umple casa de ahuri, ohuri și tot soiul de sunete onomatopeice, mai ales în clipele când are orgasm.

Și nu se încurcă -- se slobozește de vreo cinci ori.

O întorc pe coate și genunchi, apoi o iau pe la spate.

Într-un minut, iar și-a dat drumul...

Gata! Mă opresc, i-o scot, apoi i-o centrez pe gaura curului -- nu-i nevoie să împing eu, că se împinge ea spre mine. Știe fata! Meserie!...

Dacă știam că e atât de talentată, nu așteptam să fiu chiar atât de aproape de momentul ejaculării...

Oricum, avem destul timp să reluăm operația, că doar n-o vrea să plece acasă!...

Din ce o simt eu, îi place ce-i fac...

În sfârșit, explodez -- îmi masează baza pulii cu sfincterul, mă mulge, are fata niște talente, de excepție...

Se retrage, ușurel și-mi ia capul pulii la prelucrat, apoi, ușor, mă lasă să ies...

Mergem, în sfârșit, să ne spălăm...

După duș, la un pahar și câteva țigări, îmi povestește cum Nelu, cel care i-a făcut tatuajele, a scos-o la produs -- cică a avut de înghițit, în perioada respectivă și câte treizeci de puli pe zi.

Din păcate, pe de o parte și din fericire, pe de alta, a aflat de chestia asta și frati-su.

A venit, pe șestache și a prins-o când tocmai ce presta la un tip.

S-a dus în bucătărie, peste Nelu, a pus mâna pe un cuțit și l-a omorât.

Apoi, după ce s-a spălat de sânge, a luat-o și a dus-o acasă, iar el a plecat și s-a predat la miliție...

Oricum, din ziua aia, ea n-a mai pus niciodată gura pe pulă...

În fine, viața ei, trupul ei, dar, pe undeva, mai bine că mi-a spus -- oricum, probabil că m-ar fi putut informa și amicul meu, directorul penitenciarelor, că doar ăia știu tot!...

În ce o privește pe Lia, ea nu face sex decât de plăcere, în schimb are vreo cinci sau șase fete cărora le aranjează să se întâlnească, în locuri discrete, cu diverși oameni, înstăriți -- șefi de restaurante, de magazine, de măcelării, de depozite...

Ea le duce cu taxiul la clienții noi, sau dacă sunt tipi cunoscuți, le trimite doar pe ele, cu șoferul...

Oricum, fetele sunt foarte mulțumite, pentru că le lasă jumătate din ce câștigă în urma prestațiilor, ba le și obligă ca, lunar, să depună și ceva bani la CEC, ca să aibă și ele, mai târziu, să-și poată face un rost...

Fetele, toate, o consideră un fel de soră mai mare...

Ea le duce la control, la doctor, chiar și la stomatolog -- vrea să le știe frumoase și sănătoase...

După cum spuneam, facem parte din lumi diferite, cu principii de viață diferite, așa că, e limpede, nu putem avea vreun viitor împreună...

Ne mai întâlnim, sporadic, o dată la două sau trei luni, dar și când o facem, stăm împreună cel puțin o zi și o noapte.

Are boala, când vine, știind că-mi place mușchiul de vită, să-mi bage-n frigider câte un pachet, iar noaptea, după ce supunem patul la grele încercări, se apucă să-mi gătească -- și chiar se pricepe, trebuie să recunosc!

Frati-su, cel din pârnaie, este foarte respectat pe acolo -- nu știu dacă și datorită amicului meu...

Oricum, mai are niște ani buni de stat pe acolo.

În orice caz, nici măcar în ziua de astăzi, nu-mi pot explica ce ne-a atras, reciproc, în stația aia de taxi, când am făcut cunoștință atât de normal și de natural, de zici că, în vreo viață anterioară, am fost prieteni.