Nana

Informații despre Poveste
O femeie nebunatică.
2.8k cuvinte
5
3.9k
00
Împărtășește această Poveste

Marimea Fontului

Dimensiune Implicită a Fontului

Spațierea Fonturilor

Spațiere Implicită a Fonturilor

Font Face

Față Implicită a Fontului

Tema Lecturii

Tema Implicită (Alb)
Trebuie să Intră în Cont sau Fă-ți Cont pentru a vă salva personalizarea în profilul Literotica.
BETA PUBLICĂ

Notă: puteți modifica dimensiunea fontului, fața fontului și puteți activa modul întunecat făcând clic pe fila pictogramă „A” din caseta cu informații despre poveste.

Puteți reveni temporar la o experiență Classic Literotica® în timpul testării noastre Beta publice în curs. Vă rugăm să lăsați feedback cu privire la problemele pe care le întâmpinați sau să sugerați îmbunătățiri.

Click aici
Scorpio58
Scorpio58
26 Urmăritori

O femeie nebunatică.

Evenimentele descrise fiind adevărate, am avut grijă să efectuez anumite modificări...

NANA

Sunt la petrecere.

Serbăm ziua Veronicăi (fată bună și cuminte, cum zice cântecul...).

Am fost colegi de liceu.

Cum întotdeauna a fost o norocoasă și de data asta are baftă de o seară de vară superbă, iar faptul că locuiește la curte îi creează avantajul de a organiza petrecerea în aer liber, astfel că, după petrecere, cu siguranță va avea mult mai puțin de muncă decât dacă ostilitățile s-ar fi petrecut în casă...

Casa, nu e cine știe ce, parter, destul de modestă, însă, cu ani în urmă, fratele ei, mai mare cu câțiva ani buni, a avut inițiativa de a-și amenaja în pod - suficient de înalt, de altfel - un hogeac al lui, cu pat, masă scaune...

Locul este ideal pentru studiu, sau făcut amor, sau chiar de vizionat vreun serial la televizor - un Sport mic și prăpădit, dar care, la dimensiunile camerei, se potrivește perfect.

Cum, necum, a aranjat cu cineva și a adus, pentru încălzire, un ditamai caloriferul cu ulei, încălzit cu rezistență electrică - am spus ditamai, pentru că, dacă-mi aduc aminte corect, era de vreo trei ori mai mare decât caloriferele electrice din ziua de astăzi...

Am înțeles că era dotat și cu două rezistențe, de câte 2 Kw fiecare, așa că îți puteai asigura căldura în cameră și în Antarctica!...

Curentul nu era o problemă, întrucât, fiind la casă, în cartier, toată lumea fura, așa că nu văd de ce ar fi făcut el vreo excepție.

Nefiind vreun tâmpit - student la politehnică - a avut grijă să înlocuiască și conductorii electrici, ca să poată face față unui astfel de consum, să nu dea foc la casă...

Mă rog, un tip îndemânatic...

Între timp, însurându-se și plecând la casa lui, i-a lăsat camera soră-si, cu toate dotările, inclusiv cele două ventilatoare montate șmecher și care, pe bune, făceau față vara, creând o atmosferă plăcută, chiar dacă vorbim de podul unei case...

Am trecut și eu, vara, de câteva ori, dar nu vă gândiți la prostii, întrucât de fiecare dată s-a nimerit să fie măcar unul dintre părinți acasă - mă rog, anevoios de urcat, dar, totuși, poți să știi când îi apucă spionita pe vreunul din părinți?

De vizitat, nu a vrut să mă viziteze niciodată.

Chiar mi-a spus că preferă să rămânem prieteni, întrucât ea este fecioară și știe foarte bine ce reputație am eu...

Nu, nu a vrut să mă jignească - mi-a spus-o cu simpatie. De altfel, de-aia am și păstrat, oarecum, legătura, chiar și după terminarea liceului...

Dar, gata cu Veronica - doar nu ea este personajul principal al poveștii!

Personajul, ca să mă exprim așa, este... Nana!

Unde o fi ținut-o ascunsă bestia asta de Veronica, atâția ani, pe vară-sa, nu știu!

În fine, intru în curte, mă întâmpină Veronica, îi fac urările de viață lungă, noroc și toate cele, o pup pe amândoi obrăjorii, apoi îi dau florile și cadoul.

Lângă ea, Nana.

Mi-o prezintă:

- Dă-mi voie să ți-o prezint pe vară-mea, Nana!

Se apropie de urechea mea și-mi șoptește:

- Futăcioasă de mică, lafel ca și tine, că de-aia nu v-am lăsat să vă cunoașteți până acum!...

Îi iau mâna frumoasei și i-o sărut.

Drace! Are un păr negru, negru, negru, iar fața, în contrast cu părul, este albă, de zici că s-a spălat numai cu lapte!

Nu e înaltă. Sigur nu are mai mult de un metru șaptezeci. În schimb, le are pe toate puse bine la locul lor și foarte frumos proporționate - una peste alta, este chiar o frumusețe de femeie.

Argumentul suprem, de te bagă-n boală cu ei, sunt... ochii!

De un verde închis, cu sclipiri metalice, ceva de speriat!

De cum i-am sărutat mâna, m-a pironit cu privirile, de ziceai că vrea să mă hipnotizeze!...

Nici eu, însă, nu m-am lăsat, susținându-i privirea.

Sunt convins că este genul care te face să lași privirile în jos...

Prinzând șpilul, îi zâmbesc, călduros și, direct, o întreb:

- Unde te-a ținut ascunsă, până acum, bestia asta de Veronica?!?

Nu apucă să-mi răspundă în vreun fel, pentru că intră pe poartă alți musafiri.

Chiuieli muierești, efuziuni sentimentale, pupături ca-n gară, chestii...

Mă retrag și las fetele să măcăne, că, se pare, nu s-au mai văzut de vreo sută de anișori...

Intrat în curte, dau mâna cu diverși foști colegi, mai schimbăm o vorbă, apoi mă duc și-mi iau un pahar cu vodcă, pentru încălzire.

Până să dau pe gât paharul, trec și inspectez și masa cu potol, unde sunt inclusiv sandwich-urile care-mi plac mie, cu unt și șuncă de Praga.

Nu pierd vremea. Dau pe gât vodca și pap vreo trei felii de franzelă București, cu unt și cu șuncă deasupra, asezonate și cu câte o feliuță străvezie de castravecior murat în saramură.

Nu știu dacă sunt opera Veronicăi, sau a maică-sii, însă-mi plac tare mult.

În sfârșit, mai iau un sandwich, ca să mă asigur și plec să văd ce fel de vin are...

De regulă, au un vin de casă, rose, foarte bun și curat, făcut de taică-su și de frate-su, din strugurii de la bolta din curte. O boltă imensă, care se prelungește până undeva în spate, în grădină.

Nu prea știu eu exact ce se petrece pe acolo, prin spate, întrucât nu am avut niciodată curiozitatea să merg ca să văd...

Iau un pahar curat, apoi, cu o singură mână, că cealaltă e ocupată cu sandwich-ul, scot dopul de la o damigeană de cinci litri, apoi îmi umplu paharul și pun dopul la loc.

Are fata și vin luat din comerț, dar pe ăla îl las fraierilor, care nu știu ce licoare zace în damigeană.

Vin curat, tată, fără sulfiți, zahăr, sau alte prostii... Este aspru, e adevărat, însă... cine știe, cunoaște!...

În fine, muzică, muzică, atmosferă, atmosferă, veselie, că doar suntem tineri, se mai face și garagață, că doar n-or fi toți sobri, ca mine...

Mă trezesc cu Veronica prinzându-mă de braț:

- Ce faci, nepoliticosule? Nu inviți și tu sărbătorita la dans?

- ... Dacă ții neapărat să te doară degetele de la vreun picior, no problem!

Glumesc, desigur, întrucât chiar sunt un bun dansator și Veronica știe lucrul ăsta foarte bine...

În timp ce dansăm, mă trage mai la fereală, că doar suntem în curte, nu pe vreun ring de dans și mă anunță, suav, că sunt un norocos, întrucât Nanei îi place de mine, așa că, cel mai probabil, am pus-o!

Ține să mă avertizeze:

- Vezi că... e lafel ca tine! Azi cu tine, mâine cu oricine!...

Mai dansăm pe vreo două melodii, apoi îmi dă pașaportul:

- Hai, du-te și ia-o pe Nana la dans, că s-o fi plictisit și aia să te tot aștepte, refuzând să danseze cu alții. Eu i-am interzis!

Ciudat, înțeleg eu că Veronica e mai mare cu un an decât Nana, însă, totuși, de unde atâta autoritate asupra ei?!?...

Mă apropii, îi zâmbesc și-i fac cu ochiul:

- Dansați, vă rog?

Se ridică de pe scaun și, zâmbind, îmi răspunde:

- Da, stăpâne!

Mi-e clar că fetele m-au tocat mărunt, mărunt, iar acum sunt subiect de mișto...

Mă decid să nu dau curs provocării.

Dansăm, iar în timpul unui blues, Nana îmi face semn să-mi apropii urechea de ea - v-am spus, deja că fata nu este înaltă - și mă întreabă, dar mai mult afirmă:

- Înțeleg că m-a dat în gât, vară-mea...

- ... Adică?

Fac pe prostul, atent fiind ca să nu rămân așa!...

Continuă:

- Ți-a spus că-mi placi!

- ... Normal, că doar nu era să facă vreun secret din chestia asta!

- Hm... trădătoarea!

Râde.

Intru în joc:

- Hai, măi, că doar eu nici n-am intrat bine pe poartă și am afirmat cu glas tare că-mi place de tine! Ce te șifonezi?...

Iar râde și de data asta o acompaniez și eu...

Iar mi se uită în ochi, apoi mă întreabă:

- La mine, sau la tine?

- ... De regulă, prefer la mine, însă, dacă tu ai alte preferințe...

- ... Uite cum facem. După ce plecăm de aici, trecem pe la mine, să mă schimb de țoalele astea festive, apoi mergem la tine, că tot trebuie ca mâine, dimineață, să ajung undeva, în centru. Mi-a spus, Veronica, pe unde locuiești...

- OK!

În cartierul în care ne aflăm, oamenii sunt destul de decenți, așa că la ora douăzeci și două, muzica este lăsată în surdină.

Într-un fel, e un semnal de plecare.

Cum pe noi deja ne cam mănâncă în părțile moi, ne pregătim s-o ștergem, nu înainte ca, de formă, Nana s-o întrebe pe Veronica dacă vrea să rămână, s-o ajute cu strânsul, chestii...

Normal că Veronica, dacă tot ne-a făcut lipeala, o pupă pe vară-sa, apoi îi trage o palmă la fund, comentând:

- Ahhhh! Ce bine s-a lipit!

Apoi, mi se adresează mie:

- Să-mi comunici dacă i-am lăsat urme!...

Râdem, toți trei. Veronica nu se poate abține:

- Hai pa! Porumbeilor!

Nici Nana nu se lasă:

- Care porumbei?!? Iepuri, vrei să zici!...

În sfârșit, plecăm.

Nana locuiește cu părinții, însă, lafel ca și mine, a știut să și-i educe. Chiar îmi povestește că, certându-se cu mă-sa, a întrebat-o dacă preferă s-o lase să se desfășoare acasă, sau în vreo scară de bloc, ghenă de gunoi, tufiș în parc, sau alte locații insalubre, că ea, de făcut, tot o face, indiferent de condiții...

Intrați în apartament, ai ei nu-și fac apariția. Nana mă conduce în camera ei, apoi se scuză, că vrea să schimbe două vorbe cu maică-sa.

În fine, după vreo cinci minute, revine.

Gata! Mă schimb și plecăm.

Spunînd asta, se duce la șifonier și-și scoate o pereche de blugi și o bluză, apoi începe să se dezbrace.

Rămasă în chiloți, brusc se oprește și se uită la mine:

- Auzi, hai că după ce m-ai văzut așa, o să fii plin de draci până ajungem la tine, plus că... și pe mine mă mănâncă!... Hai, repede, dă-ți jos pantalonii și chiloții.

Își dă și ea chiloții jos, apoi se așează în genunchi, pe marginea patului. Nu tu mângâieri, sărutări, chestii...

Normal că sunt cu ea ca parul, așa că mă strecor între bucile Nanei, care, într-adevăr are mâncărimi, că e udă bine de tot.

Nu mă țin de finețuri, că doar fata a zis că vrea să facem unul scurt, așa că o iau la pompe...

Întoarce capul:

- Când ești aproape, mă anunți!

Ce să mai, că eu, deja sunt aproape! Îi spun:

- Sunt aproape. Unde?

- Ieși!

Se întoarce și mi-o ia în gură.

Într-un minut, sunt terminat. Hai că parcă am fost la curse!

Din păcate, n-am reușit s-o fac să-și dea drumul, însă o să am timp, acasă.

O întreb:

- Iubire, că tot n-am reușit să te rezolv așa, vrei să te mângâi, să termini și tu?

- Nu! Lasă-mă că mi-e bine cu ce mi-ai făcut, așa că până ajungem la tine, nu-i bai!...

Nu sunt eu prea lămurit de ce a trebuit să dau din cur la foc automat, că doar nu avem de ajuns undeva, la oră fixă...

Oricum, asta a vrut, asta i-am dat!

Nu vrea să mă lase să iau un taxi, așa că ne ducem în stație, la autobuz.

Din fericire, nu ne uită Dumnezeu în așteptarea unui autobuz, așa că urcăm și... pe-aci ți-e calea!

Prindem chiar și două scaune, unul lângă celălalt...

O întreb:

- Am și eu o curiozitate. De ce a trebuit să ne grăbim în halul ăsta?...

- ... Ce vroiai, să nu mai circule ăștia cu autobuzele?!?

- OK! Cum zici!...

- Cum zic eu, așa facem! Doar trebuie să am și eu un ascendent asupra ta, că prea mă domini cu înălțimea!...

Dacă tot ajungem la chestii dimensionale, îmi aduc aminte de un banc, cât se poate de tâmpit.

Fac mențiunea că bancul e tâmpit și o rog pe Nana ca, în caz că-l știe, să mă întrerupă, ca să nu-mi răcesc gura de pomană...

- Abdul se îndrăgostește de Maria și o vrea de nevastă.

Mama Mariei, femeie creștină, nu vede deloc cu ochi buni un asemenea mariaj.

Îi explică, deci, lui Abdul că, dacă insistă să o ia de nevastă pe Maria, trebuie ca, mai întâi, să facă bine și să-i cumpere un Merțan...

Abdul își reafirmă dragostea lui față de Maria și, în nici zece zile, se prezintă în fața porții Mariei cu Merțanul, nou-nouț, ultimul model...

Pe Maria o apucă încântarea, iar pe mama acesteia, disperarea...

Vine cu o nouă condiție, ca Abdul să facă bine și să-i cumpere Mariei două vile, una la munte și cealaltă la mare...

După mai puțin de o lună, le ia Abdul în mașină pe Maria și pe mama acesteia și le prezintă cele două vile.

Din nou, Maria este încântată, iar mama, disperată.

În sfârșit, mai cu jenă mai cu perdea, mama Mariei îi explică lui Abdul că nu poate fi de acord s-o lase pe Maria să se căsătorească, decât cu un tip care să aibă penisul lung de douăzeci și patru de centimetri...

Abdul, destul de disperat, îi declară mamei Mariei că va pleca la Londra și se va opera, ca să-și reducă dimensiunile penisului până la cele solicitate de ea...

Nana nici măcar nu zâmbește, însă îmi dă un răspuns năucitor:

- Dacă eram eu Maria, o omoram pe mama!

În sfârșit, izbucnește în râs!... Continuă:

- Auzi! Să se lege taman de așa bunătate de penis!...

Mă bag și eu în joc:

- Îmi pare rău, Nana, că nu sunt nici măcar pe aproape de ce bucurie are Maria!...

Mi se uită în ochi:

- Hai, lasă, lasă!...

- ... Peste douăjpatru!...

- ... Tu, acum, ce vrei, să te laud ce pulă mare ai?!?...

- ...

Iar mi se uită în ochi:

- ... Sărută-mă!...

Perfect! Am avut la dispoziție tot felul de cotloane, iar Nana nu și-a găsit alt loc pentru primul nostru sărut decât în... autobuz!...

În fine, așa-mi cere, așa facem!...

Are buzele moi și primitoare, iar limba este descurcăreață și destoinică, în timp ce gura îi miroase, pregnant, a pastă de dinți...

Luăm o pauză de respiro, iar Nana mi se apropie de ureche:

- Gata! Altfel te fut aici, în autobuz! Uiți că eu nu mi-am dat drumul?!?...

Are și asta un stil!... Doar partea cu sărutul n-a fost inițiativa mea!...

În fine, ajungem la mine.

Pun ceva muzici ambientale și aduc o sticlă de whiskey și două pahare.

Apoi, mă duc la Nana, o ajut să se ridice din fotoliu, deși, clar, nu-și dorea acest lucru și, lejer, încep să-i deschei nasturii de la bluză:

- Hai, că nu-i cazul să te duci, mâine, cu hainele șifonate, pe unde ai treabă!...

- ... Crocodilule, mâine e duminică, ai uitat?!?...

- ...

- ... Am zis și eu, așa, ca să mă joc!... De fapt, doar vroiam să văd și eu ce scule muzicale ai - mereu mi te laudă Veronica, că ce casete bine înregistrate îi aduci!...

Continui s-o ajut să se dezechipeze...

Mică, mică, dar... energică.

Trece la partea cu reciprocitatea, așa că în scurt timp suntem amândoi la pieile goale.

Pula mea e gata de acțiune, chestie care, mi-e clar, pe Nana o încântă...

Așa cum suntem, amândoi, goi, în picioare, Nana se agață de gâtul meu și se cațără pe mine, ca o maimuță.

Se prinde cu picioarele de șoldurile mele, apoi, își ia o mână de la grumazul meu și se arcuiește, prinzându-mă de pulă și ghidonând-o să-i intre în fofoloancă.

De data asta, facem sport, că nu ne mai grăbește nimic...

După câte acrobații face, am tendința s-o întreb dacă nu cumva este angajata unui circ, însă, până la coadă, mă amuză și pe mine ideea se a face sex pe verticală, mai ales cu o parteneră atât de elastică și... dispusă la tot soiul de năzdrăvănii.

Am făcut de toate, inclusiv că am ținut-o de picioare, în timp ce ea era cu spatele la mine, cu cracii în jurul șoldurilor mele, cu mâinile sprijinite de pardoseală și ne-am tot plimbat prin cameră...

M-a refuzat când i-am oferit un anticoncepțional vaginal, pentru că ei, încă de mică, i-a plăcut în... guriță - cum s-o văduvesc eu taman de desertul ei favorit?!?...

A doua zi, pe la prânz, a sunat Veronica, întrebându-mă dacă-mi place de Nana, apoi, distrându-se, a cerut-o la telefon, nu înainte de a mă anunța că Nana trebuie să se îmbrace și să vină de urgență la ea, că au... nu știu ce draci de treabă împreună...

Nu știu, așa e viața - n-am mai văzut-o pe Nana niciodată, dar nici pe la Veronica nu m-am mai dus.

Ne-am îndepărtat, pur și simplu, ca două sloiuri de gheață căzute în ocean, luate de curenții marini.

De-a lungul timpului, mi-am mai adus aminte de Veronica, însă, ca un făcut, de fiecare dată intervenea altceva, prioritar...

După vreo douăzeci de ani, având drum prin zonă, am trecut pe la poarta ei.

Am aflat de la o vecină că vânduseră, cu ani în urmă, casa și plecaseră, nu se știe unde...

SFÂRȘIT

Scorpio58
Scorpio58
26 Urmăritori
Te rugăm dă o notă poveste
Autorului i-ar plăcea feedback-ul tau.
  • COMENTARII
Anonymous
Our Comments Policy is available in the Lit FAQ
Împărtășește această Poveste

ETICHETE de poveste

SIMILARE Povești

Elvira O poveste cu final neașteptat!...
Cu Elena la plimbare O prietenă cu care mi-am mâncat câțiva ani din viață.
Nina Foarte mult sex.
În Delegație Când îmbini utilul cu plăcutul!...
Din viața mea Prima dragoste.
Mai multe Povești