O neghiobie

Cum știm, ne mai pasc și necazurile...

Domnule, așa-i în viață...

Fata nu-i cine știe ce frumusețe, nici nu se-mbracă de la vreo casă de mode, este brunețică, având pletele lăsate să-i cadă pe umeri, dar nu mai jos de omoplați, cu o față destul de comună după părerea mea -- frunte normală, nici înaltă dar nici îngustă, ca de maimuță, cu niște ochi căprui care însă nu-mi spun nimic, un năsuc destul de mic, dar nu urât, cu o guriță destul de senzuală, dotată cu ceva țâțe, dar nu prea mari, raportate la înălțimea ei de numai unu șaptezeci, cu un curuleț doar puțin bombat, ca să știi că e femeie și niște craci drepți, dar care nu ies cu nimic în evidență...

Întâmplarea face ca să ne tot întâlnim pe la Universitate, așa că după câteva zeci de episoade, fiind într-o formă mai entuziastă, îmi iau inima-n dinți și o abordez...

O fac în stilul meu caracteristic, politicos, întinzându-i mâna și prezentându-mă.

Este Valeria sau, mai pe scurt, Vali.

Ne „ascundem" în pasaj și ne delectăm cu câte o cafea -- știu că e nechezol, probabil fiert pentru a treia oară, dar... asta-i piesa!...

Mă lămuresc și cum se face de ne tot întâlnim -- fata-i studentă la geologie...

Nu este vreo tăcută. Îmi povestește despre tot felul de trasee montane, despre peșteri, despre stalactite și stalagmite, despre colegi și colege, despre profi, chestii de-astea studențești dar care fac ca timpul să treacă ușor...

Sincer, nu prea apuc să vorbesc și eu, însă... asta-i situația și nu vreau să-i stric cheful femeii, întrerupând-o.

Ne terminăm așa-zisele cafele, apoi îi propun un pact -- ori de câte ori ne întâlnim să mergem la o cafea sau o bere, aici sau în altă parte...

Își dă acordul, apoi ea coboară la metrou, iar eu îmi văd de ale mele...

Ca să n-o lungesc, trec, așa, câteva luni bune, timp în care ne întâlnim de vreo șapte sau zece ori, că nu mai țin minte, apoi fac gestul și o invit la mine.

E puțin stresată -- se vede pe ea -- dar acceptă invitația.

După o plimbare pe străzile centrale, o invit în apartament, moment în care fata, cu hotărâre, refuză să intre la mine în cameră înainte de a se descălța...

Treaba ei, obiceiul ei, n-am ce să comentez...

Pun ceva muzici ambientale, „la foc mic", apoi aduc o sticlă de whiskey și două pahare, ca să ne „simtem" bine după nechezolul ăla grețos, băut în pasaj...

Mi se uită în ochi, fix, iscoditor:

-- Tu de ce-mi dai să beau?... Nu cumva vrei să profiți de mine?...

În mod normal, la asemenea „text" ar trebui s-o conduc la ușă și s-o dau afară.

Se pare însă că sunt într-una din zilele când mă dă drăgălășenia afară din casă, așa că-i răspund, destul de scurt:

-- Dacă vrei și-ți face plăcere, bei. Dacă nu, nu te obligă nimeni!...

Gustă. Se vede pe ea că-i place lichidul, apoi își aprinde o țigară.

Nu dăm noroc, nu ne fandosim, ci pur și simplu ne delectăm cu ce avem în pahare.

Simt nevoia, totuși, s-o dau pe „filozofie", explicându-i frumuseții că actul sexual implică reciprocitate, nu profit din partea vreunuia dintre parteneri, pentru că o așa situație se cheamă, mai degrabă, viol sau siluire...

Cred că a trecut mai bine de-o oră de când tăcem împreună, apoi Vali se uită la ceas și se scuză că ea... trebuie să plece.

Nu fac nici cel mai mic gest s-o rețin, conducând-o la ieșirea din apartament.

Se vede pe ea că e debusolată -- probabil că se aștepta să sar pe ea, sau măcar să-i fac avansuri, iar eu... nimic!...

Data următoare când se nimerește să ne întâlnim preia ea inițiativa:

-- Hai la tine!... Dacă nu cumva, între timp, ți-au venit nevasta și copiii acasă!...

Râdem amândoi apoi ne îndreptăm, agale, către casă.

Același ritual, cu descălțatul, apoi, cu tupeu, fata mă roagă să-i mai dau niște whiskey, dacă mai am...

Chiar mă amenință că o să bea mai mult de data asta, întrucât n-are nimic programat pentru mai târziu...

Nu mă declar împotriva ideii, însă nici n-am de gând să sar pe ea, sau să-i fac vreun avans.

Las-o să „sufere" și să-mi ceară ea mie să „profit" de ea!...

După al doilea pahar se cam uită cu insistență la mine, dar eu, cum spuneam, nimic!...

Devine, cred, nervoasă:

-- Ascultă, tu ce vrei, să ajung să mă rog eu de tine?!?...

Reiau teoria mea cu sexul făcut cu acordul ambilor parteneri, dar n-apuc să ajung la mijlocul frazei că fata sare din fotoliul ei și-mi aterizează în brațe.

Ne luăm limbile la „tricotat", apoi îi bag limba și-i sfredelesc urechea, timp în care, cu lejeritate, încep să-i ridic pull-overul, ca să i-l scot...

Mă întrerup, ajutând-o să-și scoată pull-overul, apoi mă reped la jugulară și dă-i și linge-o, suge-o, mușc-o, dar finuț, timp în care-i „despachetez" bluza și sutienul, ca să mă pot înfrupta din sfârcurile ei destul de darnice și deja întărite...

Mă ia la ture:

-- Parcă vrei să mă mănânci, căpcăunule!...

Cum, de-a lungul vieții am fost numit chiar și bolovan, nu mă simt deranjat de expresie, ba chiar o-ncurajez, dând drumul la niscaiva mârâieli, ca să aibă fata motive să se vaite...

O ajut să se scape de jeanși și de celelalte accesorii, apoi mă fac și eu „lejer", rămânând, amândoi, așa cum ne-au făcut mămicuțele noastre...

Din ce constat la „controlul manual", fata-i udă fleașcă, așa că las orice preambul și-mi bag pula-n ea -- a vrut-o pe la spate, așa că am servit-o conform comenzii...

Este vădit impresionată de câtă pulă am pentru ea, cu care o „servesc" fără reținere.

Nu miorlăie, nu scheaună, doar ce se încovrigă un pic, spunându-mi:

-- Teamă mi-e că nu prea ne potrivim!... Ești mult prea mare pentru mine!...

Încerc s-o liniștesc, spunându-i, mai în glumă, mai în serios, că după primul număr o să se obișnuiască, ba chiar o să-i placă...

Intensific apăsarea și, ca „bonus" îi mai bag și degetul mare de la mână în fund, cu restul degetelor strângând-o de buca curului, ca să simtă și fata ce-i ăla futai ca lumea...

După vreo jumătate de oră simt că vin pompierii, așa că-i scot degetul mare din cur și-l înlocuiesc cu pula -- e surprinsă, dar nu-mi face figura să vrea să mă împiedice.

Stă cuminte și mă așteaptă să explodez în curulețul ei de bagaboantă apoi, după „explozie", își pune palma-n fund și fuge repede la baie.

Mă duc și eu, să-mi spăl mâna și pula de căcat.

Nu mă bag peste ea în cadă, ci-mi rezolv problema la chiuvetă, apoi trag și o pișare, că tot sunt la baie...

Iau din cuier un prosop și i--l dau Valeriei ca să aibă cu ce să se șteargă.

Are niște floci foarte simpatici, sigur tunși cu dichis, de parcă am fi în miezul verii și n-ar vrea să-i iasă pilozitățile pe lângă chiloții de baie...

Întorși în cameră mai bem câte un pic, apoi, simțind că iar mă pregătesc de luptă, mă ridic și mă apropii de fotoliul Valeriei punându-i, ostentativ, pula în dreptul nasului.

Strâmbă din nas și mă roagă ca să nu mă supăr, dar ea nu face „chestia asta"...

Nu insist, însă o iau în brațe, o lungesc pe pat, pe spate, apoi o iau la umeri-craci de aproape să-i dizloc uterul.

Chiar mă atenționează că are senzația că-i ajung până-n stomac...

Glumesc:

-- Ei... dacă nu-ți ajung până-n esofag, tot e bine!...

Știu c-o doare însă nu slăbesc nici ritmul și nici forța cu care o lovesc -- dacă n-ar suporta, ar încerca să mă oprească. Așa, doar se fandosește!...

După vreo oră, timp în care s-a slobozit în prostie, vine și la mine tulumba, așa că i-o scot din pizda ei cea futută și răsfutută și i-o centrez pe curuleț.

Intru fără probleme și mă mai „distrez" și acolo vreo zece minute până când, în sfârșit, scap de presiune...

După ce ne spălăm, mai bem câte un pahar apoi Vali se scuză că, întrucât locuiește cu părinții, mai trebuie să ajungă și pe acasă...

Nu știu, ori sunt eu în lipsă de chef, ori nu excelează ea la așternut, așa că o las să plece.

În viață mai trebuie să ai și noroc...

Nu știu ce-mi vine, sau nu, dar în următoarele zile nu-mi aranjez nici un futai...

A patra zi, mergând la baie, constat că am o scurgere din uretră...

Cum nu sunt vreun rușinos iar medicul la care mă duc ne este prieten de familie, îl sun și-i comunic că am nevoie să mă văd cu el de urgență.

M-am orientat corect! Este gonoree, sau, popular spus, blenoragie.

Îmi trage perdaful de rigoare, că ce inconștient sunt, s-o fac fără protecție cu toate târâturile, apoi îmi aplică și tratamentul, urmând să-l tot „vizitez" câteva zile...

Mi-a făcut curul „poligon de tragere", apoi mi-a dat niște antibiotice de administrat pe cale orală, ca să fie el sigur că am scăpat, fără vreo consecință ulterioară...

La final de „distracție" mă felicită că m-am prins din scurt de belea și insistă că vrea, totuși, când îmi mai bag pula-n femei necunoscute să mai folosesc și chestiile alea de se cheamă prezervativ...

Când m-am întâlnit, din nou, cu Vali, i-am povestit prin ce am trecut și i-am recomandat să treacă pe la ginecolog, ba chiar m-am oferit s-o ajut eu.

S-a speriat foarte tare, că ea nu are așa ceva, că ea e sănătoasă, chestii, figuri...

Din ziua respectivă, de câte ori mă vedea se făcea mică, mititică, făcându-se că nu mă vede și nici nu mă cunoaște...

Oricum, eu i-am mulțumit lui Dumnezeu că n-am apucat să-mi îmbolnăvesc vreo gagicuță de-a mea cu care, sigur, tot sex neprotejat aș fi făcut.

Cert este că am avut mare baftă că doctorul ne era prieten de familie!...

Un amic, la o bere, mi-a povestit că doctorul la care s-a dus a chemat miliția, iar ăia l-au luat și l-au dus la facultatea unde știa ăsta că e studentă gagicuța care l-a îmbolnăvit, ca s-o identifice -- practic a fost ca și reținut sau arestat până au găsit-o pe frumoasă.

Au săltat-o direct din sala de curs iar la îmbarcare în faimoasa Dacia 1310, ca „invitație", șeful, că erau doi, i-a articulat un șut în fund, comentând:

-- Futu-ți morții mă-tii de curvă proastă și-mpuțită!...

De unde și întrebarea de la Radio Erevan:

-- E adevărat că în România miliția bate?

Răspuns:

-- Nu, nu bate, bate de rupe!...

Cică pe fata cu pricina au bătut-o, la tălpi, până și-a adus aminte până și de cel care a dezvirginat-o, când avea ea doar vreo paisprezece anișori...

SFÂRȘIT