O vacanță

Sunt la mare, cald, soare, într-o situație relativ inedită.

O droaie de colegi de la birou și, în general, din instituție, fac apologia plăcerii de a-ți petrece vacanța la cort, inclusiv cu copiii -- cei căsătoriți și care au așa ceva...

Mă duc la un magazin de articole sportive, unde, consultându-mă cu vânzătorul, că nu m-a dus mintea să rog vreun coleg mai experimentat să vină cu mine, achiziționez un cort.

Nu-l vreau mare, că nu sunt însurat, dar nici nu vreau vreun cort ceva mai încăpător decât un prezervativ!...

În final, mă hotărăsc asupra unui cort de trei persoane, prevăzut cu un soi de verandă, ca s-o numesc astfel...

Mă încăpățânez să nu-l vreau galben, cum îmi recomandă vânzătorul, așa că iau unul maro, mai anti-jeg din punctul meu de vedere...

De asemenea, îmi place că este destul de înalt pentru un cort mic, iar conform spuselor vânzătorului, se va comporta bine și la mare, unde vreau să plec, dar și la munte!

A avut dreptate.

Are vreun metru și jumătate, la interior, iar folia exterioară se ridică, la vârf, pe la vreun metru șaptezeci...

Trec la accesorii, că nu poți, pur și simplu, să stai așa, în cort...

Omul, adică vânzătorul, mă întreabă, cam jenat, câți bani îmi pot permite să cheltui...

Îi explic că nu banii sunt problemă, că vreau să am toate dotările pentru două persoane...

Nu mai stau să povestesc -- umplu portbagajul cu saltele, saci, oale, tigăi, aragaz de voiaj, butelii...

Gata! Din clipa asta, dacă fac plinul la rezervorul cu benzină -- că am relații, așa că n-am treabă cu rația, pot să plec la mare!...

N-am aranjat nimic cu nimeni, nici la birou, nici cu vreo gagică -- nici măcar părinților nu le-am comunicat ce idei am!...

În același timp, am niște mâncărimi de nu vă pot explica!...

Normal, o droaie de lucruri noi, chestii, socoteli!

Trec pe acasă, să iau ceva hanțe cu mine, inclusiv slipul, că doar n-o să ies la plajă în chiloți Tetra...

Cu ocazia asta, pun mâna pe telefon și-mi sun șeful, apoi părinții.

O mai sun acasă pe o prietenă, dar nu-mi răspunde și nici nu este la serviciu -- cine știe pe unde umblă și asta!...

Îmi fac socoteala că fiind deja trecut de douăsprezece, totuși, cel târziu pe la patru după-amiaza, văd valurile mării.

Cea mai distractivă fază a fost după ce am ajuns în camping! Păi bine, frate, să vii tu cu cortul și să nu ai la tine un ciocan, ca să ai cu ce să înfigi țărușii?!?...

Noroc cu vecinii, că vin vreo doi, oameni serioși, familiști, cu copii, care, așa, ca între români, văzându-mă că habar n-am, pun mâna și în nici zece minute cortul se înalță falnic, gata de utilizat.

Scot și eu o sticlă de vodcă, spre disperarea nevestelor ălora...

Bem, le cinstim și pe doamne, ca să tacă, apoi încep să-mi amenajez partea de interior.

Am avut baftă -- am prins un loc umbrit, așa că mă pot relaxa în cort, altfel spus, să mă bucur de el!...

Totul miroase a nou -- de fapt, miroase cam prea tare...

Mă prind eu, destul de rapid, că sculernița este prevăzută și cu niște guri de aerisire, prevăzute cu plase de protecție împotriva țânțarilor...

Una peste alta, mă descurc...

Studiind un pic saltelele, umflate cu aer, mi-e clar că dacă e să vin aici să fac sex, va trebui să le dau de-o parte...

Dar, deocamdată, ca să fac sex, am nevoie și de o femeie!...

Mă tot gândesc la Alina, cea care nu mi-a răspuns la telefon -- știu că-și poate aranja ploile și s-o pun să-și mute dodoleața în tren -- trebuie să mă duc până la oficiul poștal, ca s-o sun...

Tot nu răspunde!

Mult mai târziu, după întoarcerea la București, aveam să aflu că, amărâta, a avut un deces în familie...

Deh, asta-i viața!...

Dacă tot se lasă seara, mă grăbesc să fac o baie-n mare -- ar fi păcat s-o ratez!...

Apa este deosebit de caldă, de zici că a pus Dumnezeu un fierbător în ea -- practic, nu-mi vine să ies! Stau mai mult de treizeci de minute!...

Ia să vezi ce frumos mă duc eu la cortul meu nou-nouț, dau drumul la aragaz, desfac o conservă de fasole cu ciolan, o încălzesc, apoi mă delectez cu o sticlă de vin și... dorm ca boierul!

De-abia acum ajung să apreciez la justa valoare sfatul vânzătorului de la articole sportive de a achiziționa cortul cu... verandă, că nu știu cum altfel să denumesc spațiul respectiv!

Sunt închis, dar numai cu o plasă, astfel încât sunt ferit de muște și de țânțari, am și intimitate, să nu mi se uite toți în gură când mănânc și beau... E bine!...

Singura parte neplăcută este că flăcările aragazului cam încing atmosfera, însă, după ce termin cu încălzitul mâncării și sting aragazul, lucrurile se aerisesc rapid.

Ca să mă fac singur de râs, trebuie să vă mărturisesc că... am cumpărat eu multe, dar nu mi-a trecut prin cap să cumpăr o franzelă!...

Am mâncat de regim, fără pâine!

A doua zi aveam să aflu că, practic, lipit de camping, era un magazin de unde aș fi putut achiziționa produsul cu pricina!...

Deh! Oameni și fraieri!...

Văzând ce prost am putut să fiu, abandonez planul cu mersul la plajă și iau la picior zona, să știu și eu ce și cum.

Au farmacie, au restaurant cu autoservire, au și restaurant de fițe, ca să mă exprim astfel, de stau și mă întreb ce nevoie am de atâtea oale, crătiți, tigăi, aragaz...

Lasă, totuși, dacă-mi fac dimineața cafea, tot e bine!...

Au chiar și un magazin alimentar unde, culmea, găsesc niște vin Murfatlar cu etichetă șmecheră, pentru export...

Iau câteva sticle și le duc la cort, unde sunt abordat de soția unuia dintre tipii care m-au ajutat la instalarea cortului. Femeia, disperată, că i s-a terminat gazul din butelie și, până s-o duce bărbatu-su să reîncarce butelia, e cam în pom.

Nu-i dau butelia mea, ci aragazul, cu totul -- oricum, al meu e mai șmecher, având inclusiv niște apărători împotriva vântului, chestii...

Îmi mulțumește de mă face să mă simt prost, că doar i-am împrumutat un obiect, nu i-am salvat viața...

Spun sărutmâna și plec, în sfârșit, la plajă...

Nu pot să nu mă gândesc ce concediu pot să aibă și oamenii ăștia -- ea trebăluind și făcând mâncare, iar el, având grijă de copii, pe plajă!

Iar mi se întărește convingerea că eu nu o să mă căsătoresc niciodată!

Aiurea! Ia să mă fi văzut, peste niște ani, alergând după fiu-meu și având grijă să nu pățească ceva!...

Dar, să revenim!...

Pe plajă, balamucul obișnuit, cu o droaie de copii la malul mării, cu mămici, cu tătici și... ceva gagici.

La un moment dat, aud:

-- Salut, vecine!

Fără să mă simt vecin cu nimeni de pe aici, totuși, întorc privirea spre sursa strigătului.

Este soțul doamnei pe care tocmai am scos-o din necaz, împrumutându-i aragazul.

Este însoțit și de celălalt tătic care m-a ajutat la instalarea cortului.

Îmi fac semn, ca disperații, să mă apropii, apoi mă invită să-mi așez cearceaful lângă ei.

Acum, nu știu, ori le sunt eu simpatic, ori le-a plăcut vodca. Habar n-am!

Oricum, sunt asigurat în ce privește compania. Ei, puțin trecuți de treizeci de ani, fiecare cu câte doi copii, cu vârste cuprinse între patru și șase ani, unul cu două fete, celălalt cu doi băieți...

Îmi întind cearceaful, apoi plec să fac și eu o baie în mare.

Nu e rău!...

Întors din apă, aflu că sunt de undeva de prin nordul țării, dar din localități diferite.

S-au cunoscut aici, în camping.

Dacă tot socializăm, fac gestul și plec până la o terasă și mă întorc cu șase beri, câte trei în fiecare mână.

Ăștia, când mă văd, se sperie, că dacă-i văd nevestele că beau în timp ce se presupune că trebuie să aibă grijă de copii, au cam sfeterisit-o...

Eu, sincer, nu le pricep temerile, ba mai mult, mă gândesc dacă nu se sclifosesc și ei, așa, un pic.

În fine!...

Unul dintre ei, mai cu inițiativă, se întoarce, căutând ceva, sau pe cineva, apoi îl aud, ca la munte:

-- Mirelaaaaaa!!! Fă-te-ncoa!

Nu trec decât câteva clipe și apare o tipă, nu prea înaltă, dar bine asezonată... Brunetă, cu ochii căprui, cu o guriță de milioane, cu un zâmbet simpatic. În rest, costumul de baie nu mă forțează să-mi chinui imaginația! Are fata niște țâțe numai bune de prelucrat, lafel cum sunt și bucile curului, iar cracii, dacă e să-mi dau cu părerea, numai buni de pus pe umeri...

Aflu că este venită la mare cu o prietenă, sejurul constituindu-se în recompensa că a fost fată silitoare și a intrat la facultate, la Timișoara.

Departe de casă, e adevărat, dar doar de-aia s-au inventat căminele studențești!

Aflu, totodată că tocmai ce a împlinit, chiar astăzi, optsprezece ani și că diseară urmează să se sărbătorească împreună cu vecinii ăștia ai mei...

Deocamdată, misiunea ei este să se holbeze după puradei, cât ne bem noi berile.

Se grăbește s-o cheme și pe prietena ei, Adriana, o tipă cu un păr șaten, prins într-un coc, cam tot pe la un metru șaptezeci, tot așa, bine mobilată și pleacă amândouă la apă, să aibă grijă de progeniturile ăstora...

Unul dintre cei doi, se uită după fete, apoi se uită la mine și, zâmbind:

-- Hai că poate te și însurăm! De care-ți place mai mult?

Sunt siderat, dar fac eforturi serioase să nu se vadă. Nu vreau să fiu nepoliticos, dar spun:

-- Stai omule! Nici n-am apucat să schimb vreo vorbă cu ele și tu te gândești, deja, la însurătoare?!?...

Râd amândoi, apoi vecinul Mirelei îmi spune:

-- Vecina ca vecina, dar prietena ei, Adriana, din ce am auzit, iar la noi, localitate mică, se cam aude, e... sprințară!...

Fac pe prostul, cu speranța să nu rămân așa și întreb:

-- Adică?...

-- Adică... diseară, dacă ești descurcăreț, poate-o iei la tine-n cort, că loc ai! Mai beți un păhărel, mai vorbiți, vedeți voi!... Totul este să nu vă vadă femeile noastre, că sunt cam rele de gură...

Dacă tot am dat-o pe de-astea, pun și eu o întrebare:

-- Și cu Mirela, care-i treaba?

Mai trage omul un gât de bere, apoi îmi răspunde:

-- Treaba cu Mirela este că, la o adică, chiar că trebuie s-o iei de nevastă, că-i fată mare! Îți spun eu, precis! Ea, doar în casă, cu burta pe carte!...

Sunt, recunosc, destul de mirat, dar... s-au mai văzut cazuri -- una curvă, cealaltă, fată mare!...

Asta-i viața!

În fine, terminăm berile, duc sticlele înapoi și mai iau două, ca să le dau fetelor drept recompensă că au avut grijă de copii...

Mirela mă refuză, politicos, că ea nu consumă, dar Adriana n-are nici o jenă.

Se face ora prânzului, așa că ne strângem, trec și eu pe la cort ca să-mi las cearceaful și celelalte nimicuri și dau să plec la masă.

Vecina, că nu și nu, că să stau la masă cu ei.

Refuz, politicos, promițând că vin diseară, când o vor sărbători pe Mirela.

Terminând cu masa, trec pe la alimentară, de unde achiziționez încă trei sticle din vinul ăla șmecher și o sticlă de vodcă, apoi, profitând de șarmul meu și împingând, normal, un ciubuc consistent, o conving pe vânzătoare să mi le pună la rece, urmând să trec seara, înainte de închidere, să le iau.

După amiază, la plajă, același ritual, doar că, de data asta, oamenii, de bun simț, cumpără ei berea, inclusiv un Cico pentru Mirela.

Să te ții mirare seara, când toată lumea constată că vodca și vinul aduse de mine sunt reci!

Mirela a adus și un tort, spre marea încântare mai ales a copiilor, așa că, una peste alta lucrurile s-au desfășurat frumos, doar că un pic cam prea gălăgios, din punctul meu de vedere, însă doar până la nouă, când copii au trebuit să plece să se culce.

Vecinii mei, bărbații, înfruptându-se din damigeana adusă de unul dintre ei, sunt cam mangă, dar... nici cu doamnele nu mi-e rușine.

Adriana, spre surprinderea mea, deși s-a înfruptat de prin toate, nu prea dă semne că ar fi luat-o apa.

Mirela, în schimb, pe care nu m-am lăsat până ce n-am convins-o că acum, la optsprezece ani, de ziua ei, trebuie să bea și ea, măcar un pahar cu vin, dă semne serioase de amețeală.

Se sparge petrecerea, așa că o luăm, Adriana și cu mine pe Mirela și o conducem nu prea departe, la cortul lor.

E atât de obosită încât nu vrea, săraca, nici măcar să se schimbe în pijama. Adoarme.

Dau să mă retrag, dar mă oprește Adriana, rugându-mă s-o scot la o plimbare, să-și aerisească creierii, după cum se exprimă...

Îmi povestește că după liceu, nu s-a dus mai departe, conștientă fiind că nu este atât de deșteaptă încât să facă o facultate, că lucrează într-un birou, într-o întreprindere de la ea din localitate, că este cu un an mai mare decât Mirela și că știe, de la vecinul, că i-a șoptit, că-mi place de ea, ca femeie, așa că, din moment ce și ei îi place de mine, ca bărbat, i-ar face plăcere s-o invit la mine în cort...

Sincer, sunt cu presiunea cam scăzută -- nu mi-a plăcut niciodată să-mi aranjeze alții ploile, dar nici n-o pot dezamăgi pe femeie, mai ales că mi se oferă așa, pe tavă.

Îmi exprim eu îngrijorarea referitor la doamnele din vecinătatea cortului meu, însă o bufnește râsul, explicându-mi că nu mai este puștoaică și că, pur și simplu, n-o interesează ce bârfește lumea.

Mărturisesc că pentru o tipă din provincie, atitudinea ei mă surprinde...

Mergem și intrăm, cât se poate de discret, în cortul meu -- sunt surprins de cît de mult zgomot pot face fermoarele cortului în liniștea nopții...

Întinși fiind, că altfel nu prea se poate, ne îmbrățișăm, apoi, ușor și fără grabă, începem să ne sărutăm, tatonându-ne unul pe celălalt...

E dulce, senzuală, pricepută într-ale sărutului -- îi bag mâna pe sub tricou și pe sub sutien și-i iau sfârcul la butonat.

Îmi bagă și ea mâna pe sub șort și chilot și mă prinde de pulă.

Stai, frate, că doar nu suntem copii! Îi propun, șoptit, să ne dezbrăcăm.

Acceptă, pe tăcute și... trecem la fapte.

Vine rândul ei să-mi șoptească, întrebându-mă dacă am prezervative.

Am, normal, așa că scot unul, iar Adriana, amabilă, se oferă să mi-l pună ea.

N-am nimic împotrivă.

Dacă tot s-a aplecat, îmi aplică și câteva sărutări pe pulă, luând-o de la cap și coborând până la coaie, apoi invers.

Mă ia la lins, tot așa, de sus în jos și invers.

Am ocazia să constat dezavantajul cortului, mai ales pentru un tip înalt, ca mine.

În afară de a-i smotoci sfârcurile, nu prea am loc de alte chestii...

În fine, îmi pune prezervativul, apoi se ridică și mă ia la călărit -- deh, nu întotdeauna să fii înalt este avantajos!...

Începe să geamă, dar îi pun degetul la buze, șoptindu-i în același timp:

-- Copiii!...

E bună fata! Știe ce face și face bine, asigurându-și echilibrul ținându-se cu mâinile de pieptul meu, apoi alternând, ținându-se de genunchii mei.

Fără să am vreun ceas la îndemână, mă fute, cred eu, mai bine de o oră.

O întreb, șoptit:

-- N-ai obosit? Nu vrei să mă lași și pe mine?

Se ridică, iar eu profit și împing saltelele pe lateral, apoi iau un sac de dormit și-l aștern, ca să n-o pun în situația să stea cu spatele direct pe mușamaua de la baza cortului.

Se pare că apreciază șocurile pe care i le produc după ce o pătrund.

Icnește înfundat, mai ales după ce i-am ridicat picioarele, flexându-i genunchii...

Oricum, îi place tratamentul -- nu zice nimic și nici nu încearcă să mă împingă cu mâna, sau altceva de genul ăsta...

În sfârșit, termin. În prezervativ, chestie care nu mi-a plăcut niciodată...

Mă scap de prezervativ, iar Adriana, fată bună, se pune cu gura pe pula mea -- mă curăță mai bine ca la Nufărul, însă apar și consecințele -- iar mi se scoală! O întreb, șoptit:

-- Fata mea, dai cu curu-n bălării?...

-- Nu!

-- Atunci, dă-le dracului de prezervative, să ne futem și noi ca lumea!...

Acceptă.

E zemoasă de n-am comentarii, iar contactul piele pe piele sigur o face să juiseze-n draci...

Mă bucur de străfundurile bucilor ei mai bine de-o oră, apoi, cu tupeu, o fac să se aplece, s-o ia în botic.

E o dulcică și nu face mofturi...

Gâlgâie un pic, dar, în final, înghite tot...

Îmi mărturisește că n-a mai făcut așa ceva...

Nu o cred, dar nici nu mă manifest în vreun fel -- treaba ei!...

Până la coadă, îmi place ce-mi face și... asta contează! Suntem la mare, n-avem treabă unul cu altul, e bine!...

Fut așa la ea până pe la patru și jumătate, dimineață, când mă cheamă să mergem la cortul ei.

Sunt surprins și o întreb despre Mirela.

-- Las-o, că sigur și-a revenit!

Ajungem, intrăm, apoi Adriana practic o împinge pe Mirela cu gura spre pula mea -- uimit, totuși, sunt în erecție, așa că nu-i problemă...

O verific -- într-adevăr, Mirela este fată mare, dar... suge pula cu o destoinicie care-mi spune clar că... nu este vreo începătoare...

Deja trează, pune mâna și mi-o belește, mi-o freacă, mă mângâie pe coaie, dar ce nu-mi face?!?...

Eu, acum, după ce-am futut-o pe Adriana toată noaptea, am o mică problemă -- nu ejaculez nici dacă mă bați!...

Tot Adriana este cea care mă îndrumă -- Mirela are și cur! Fute-o frate!...

Este ea virgină, în pizdă, dar, cu siguranță, curul este rodat!...

O fut de-o-ndoi, sau mă îndoaie ea pe mine! Bună fata!...

Pe la opt dimineața terminăm și noi cu... sporturile...

Eu plec la grupul sanitar, să-mi spăl pula de căcat, iar fetele rămân în cort...

Pe plajă, vecinul mă ia la mișto:

-- Te-au futut alea, de te-au îndoit!....

Ce să-i răspund?...

Le iau pe fete și le duc la nudiști, între tufe -- muie, pizdă, cur, cu un elan de nu-mi vine nici mie să cred!...

Cum e vorba aia? E bine, măi băieți, e bine, dar asta mă privește și pe mine! Fut la ele de le zăpăcesc, sau... mă zăpăcesc ele pe mine!....

Între timp, a făcut și vecinul gestul să meargă și să umple butelia -- îmi înapoiază doamna aragazul și, cert, parcă m-ar chema și s-o scarpin între degetele mari de la picioare...

E bună femeia și nici prea purisancă, dar am un oarecare respect pentru soțul ei...

Nu știu cât își pierde din respectul pentru mine -- o femeie refuzată în sensul acela, întotdeauna te urăște și te disprețuiește -- oricum, eu, recunosc, am mai mult respect pentru bărbatu-su...

Din respect pentru el, din respect pentru mine, nu știu, dar mă abțin...

Din păcate, toată nebunia nu durează decât patru zile -- ei trebuie să plece!

Fac și eu gestul și le conduc pe fete la gară...

Știu, aproape sigur, că nu o să ne mai vedem niciodată!...

Am, așa, un sentiment de gol...

Vin și ocupă locul niște tipi din Timișoara.

Nu mă bagă-n seamă, ba chiar sunt, dacă mă pot exprima astfel, răutăcioși...

Nu tu bună ziua, nimic!

Treaba lor!

Eu, liniștit, mă bucur de cortul meu cel nou-nouț!...

N-am ce face și, după ce-mi strâng cortul, toate balamucurile, dacă tot se uită cam urât, doamna și stăpâna, mă duc și-i șoptesc la ureche:

-- Dacă nu m-aș grăbi să-mi văd de-ale mele, așa ți-aș trage o muie, cât ești tu de bătrână!...

Femeia e prea blocată, iar eu, cu motorul deja pornit, dispar din camping...

Femeie de patruj de ani, vopsită, gătită, sigur nu prea cordită, cel puțin în ultimul timp...

Știu că am fost nesimțit și rău!

Acum, după atâția ani, însă, chiar cred că i-a plăcut ce i-am șoptit!...

SFÂRȘIT