Oglindiri în Enormii Lor Ochi 06

Informații despre Poveste
Capitolele 22 - 24 ale primei părți a romanului.
2.4k cuvinte
5
1.9k
00

Partea 6 din seria de 33 de părți

La curent 06/07/2023
Creată 03/20/2016
Împărtășește această Poveste

Marimea Fontului

Dimensiune Implicită a Fontului

Spațierea Fonturilor

Spațiere Implicită a Fonturilor

Font Face

Față Implicită a Fontului

Tema Lecturii

Tema Implicită (Alb)
Trebuie să Intră în Cont sau Fă-ți Cont pentru a vă salva personalizarea în profilul Literotica.
BETA PUBLICĂ

Notă: puteți modifica dimensiunea fontului, fața fontului și puteți activa modul întunecat făcând clic pe fila pictogramă „A” din caseta cu informații despre poveste.

Puteți reveni temporar la o experiență Classic Literotica® în timpul testării noastre Beta publice în curs. Vă rugăm să lăsați feedback cu privire la problemele pe care le întâmpinați sau să sugerați îmbunătățiri.

Click aici

În atenția cititorilor: Am observat că unii dintre dvs. au sărit (câte) o parte a romanului - i.e. mai multe capitole succesive. După cum am precizat în descriere, acesta este un roman, așadar acțiunea, prezentarea personajelor și interacțiunile dintre ele evoluează constant; întrucât aceste părți sunt stabilite numai pe baza numărului de pagini și nu au subiecte independente, vă recomand să nu săriți câteva capitole odată deoarece există posibilitatea de a rata elemente având relevanță în desfășurarea ulterioară a acțiunii sau introducerea unor noi personaje, astfel putând apărea nelămuriri.

22

Deschid ochii și o văd pe Keiko așezată în fața mea, pe cealaltă canapea. E goală și ține coapsele depărtate, astfel încât îi pot vedea în detaliu vulva.

- Hai, somnorosule, e timpul să te scoli! zice cu un surâs plin de semnificații nu tocmai cuminți.

- Bună, Keiko... - îngaim, incapabil să îmi dezlipesc privirea de la sexul ei.

Îmi îngăduie să mă uit un moment, apoi se ridică și vine lângă mine. Superbii ei ochi verzi par și mai mari decât îi știam. Sau poate e doar imaginația mea.

- Fă-mi loc - murmură.

Mă trag de la marginea canapelei; se așază în genunchi, se apleacă și buzele ni se întâlnesc; în timp ce ne sărutăm, mă încalecă și îmi potrivește penisul astfel încât să pătrundă în ea când se lipește cu tot trupul de mine. Începem să ne mișcăm perfect sincronizați - parcă niciodată nu a fost atât de simplu, de natural, încă de la primul contact... Parfumul ei mă înfășoară și se alătură amețitorului vârtej al celorlalte senzații... Keiko... Ne răsucim și ajung deasupra ei; o privesc în ochi pentru o clipă înainte de a mă prăbuși în primitoarele lor profunzimi verzi; ajung mai repede decât aș fi vrut la orgasm... Keiko!

După un timp, alunec lângă ea; se întoarce spre mine și mă ia în brațe, zâmbindu-mi. Parfumul ei a devenit mai intens, abia maculat de o nesupărătoare adiere de sudoare. O strâng în brațe. Dacă s-ar putea, aș vrea să o țin lângă mine pentru totdeauna. Să rămânem așa, încremeniți într-o picătură de chihlimbar a timpului...

- Te iubesc, Keiko... - mărturisesc într-o suflare.

- Ia te uită cine n-a fost cuminte de dimineață! răspunde zeflemitor.

Nu înțeleg.

- Baka! mârâie Ikumi.

Clipesc orbit de lumina zorilor și o văd pe Keiko sprijinită de cadrul ușii glisante. Sprijinită de cadrul ușii?! Strâng pleoapele până la durere înainte de a mă uita din nou: nu m-a înșelat privirea, e chiar acolo, goală, ce-i drept, dar cu un zâmbet nițel ironic fluturând pe buzele-i micuțe. Nu a fost decât un vis, fir-ar să fie! Însă atât de real... Atât de real încât am în continuare senzația că o strâng în brațe, învelit în parfumul ei... Senzația!?! Simt cum ochii mi se măresc de parcă ar vrea să îmi sară din orbite; îi determin cu greu să se desprindă dintr-ai ei și să coboare...

- Ohayo, Denn! spune Ikumi de pe umărul meu.

- I'... Ikumi...!? Ce... ce faci aici?! întreb prostește în timp ce Keiko intră în baie chicotind.

- Stau în brațele tale - mă dumirește.

Nu pot să cred... Visând-o pe Keiko, am făcut sex cu ea?!

- Ce cauți aici!? mă zbârlesc.

Nu prea convingător, de altfel, întrucât îmi zâmbește. Realizez că nici nu prea avea cum să o convingă indignarea mea - continuu să o țin în brațe. Îi dau drumul, dar nu se dezlipește de mine.

- Am venit să văd ce faci. Și cum visai ceva care ți-o întărise bine de tot, nu m-am putut abține...

Un val de indignare năvălește, măturând zăpăceala.

- Cum adică, nu te-ai putut abține!?

Începe să râdă. Fata asta își bate joc de mine!

- N-ai înțeles! Nu vorbeam despre sex.

Clipesc dezorientat și îngaim:

- Ce...? Dar despre ce naiba?

- Am vrut să-ți văd visul...

Mai clipesc de câteva ori înainte de a-mi aminti că are abilitatea de a citi mințile. Și că o face mai ușor dacă intră în contact fizic... Să nu se fi întâmplat, totuși, nimic...?

- Nu ți se pare cam indiscret să dai așa buzna în visele omului? bombăn.

Face o mutriță spăsită.

- Ba da, cam e; scuză-mă. Ți-am zis, nu m-am putut abține.

- Mda, bine... - mormăi, neștiind prea bine cum să reacționez.

Fiindcă a „văzut" cum făceam dragoste cu sora ei...

- Denn...?

- Ce mai e?

- Știi, mi-am dat seama de ieri că simți ceva pentru Keiko, dar nu mi-aș fi imaginat că ești atât de îndrăgostit de ea...

După fierbințeala pe care o simt în obraji, presupun că m-am înroșit; murmur ceva indistinct pe post de răspuns.

- Denn, Keiko poate fi a ta...

Surprins, o privesc în ochi; adaugă mai încet:

- Dar să știi că tu nu poți fi al ei...

Mă holbez la ea.

- Ce vrei să spui?

- Gândește-te - mă lămurește, ridicându-se de lângă mine.

- Ikumi, ce înseamnă ce ai spus? insist, ridicând puțin tonul.

În picioare lângă canapea, îmi aruncă o privire peste umăr înainte de a se îndepărta.

- Ikumi!

Se oprește în pragul ușii culisante și îmi rânjește.

- Data viitoare sper să o facem când ești treaz!

Apoi închide ușa.

Ce!? Chiar am făcut sex cu ea?!

23

Rămân cu ochii fixați asupra ușii glisante până când o aud deschizându-se pe cea de la baie; întorc privirea. Keiko iese împrospătată și zâmbitoare; e în continuare goală, dar și-a legat părul verde într-o lungă „coadă de cal". De asemenea, și-a pus cercei inelari din aur. Cinci. În urechi, mameloane și sex. Așa că mă pricopsesc cu o nouă erecție. Hima coboară privirea în direcția ei și zâmbetul îi capătă o nouă nuanță; abia în acest moment realizez cu adevărat că sunt la rându-mi gol și o jenă inutilă încearcă să se bage în seamă. Fata cu coadă verde și cinci cercei se apropie de mine și - de ce oare mă așteptam la asta? - îmi prinde în mână penisul în timp ce mă sărută pe gură. Apoi se lasă pe vine și plimbă vârful limbii de-a lungul membrului meu. Înghit în sec; simt în urechi cum îmi bubuie inima și tot ce reușesc să îngaim e un „Keiko..." răgușit.

- Vrei să o faci și cu mine? se interesează ațintindu-și enormii ochi înspre ai mei.

- Știi, eu... Aș vrea să... Nu știu dacă am făcut-o cu Ikumi - mă pomenesc bâiguind.

Sprâncenele i se ridică a mirare.

- Ce vrei să zici?

Ar trebui să solicit un certificat de idiot patentat. Oricum, dacă tot m-a luat gura pe dinainte, mai bine continuu:

- Că nu sunt sigur dacă am făcut sex cu ea; când m-am trezit din somn era în brațele mele, dar habar n-am ce s-a întâmplat...

Chicotește amuzată. Nu știu dacă asta era reacția la care mă așteptam, însă nu cred că are vreo importanță.

- Ești sigur că măcar acum ești treaz?

- Sincer?

- Sincer.

- Nu prea...

Nou chicot.

- În regulă! Ne futem diseară, bine?

Și, după această delicată concluzie, dispare dincolo de ușa culisantă; Ikumi iese o clipă mai târziu, cu un rânjet atârnat de buze - presupun că a ascultat scurta noastră convorbire.

- Baka! îmi confirmă presupunerea. Vrei să faci duș acum?

- Fă tu înainte... - bombăn.

- Cum vrei - îmi aruncă, intrând în baie.

Câteva minute mai târziu, Keiko reapare. Poartă un fel de bluză mulată, din mătase aurie, despicată pe șolduri - seamănă cu un veșmânt oriental, dar modernizat - și niște pantalonași negri, colanți. Combinația mi se pare un pic ciudată, - cel puțin, după standardele de acasă, - însă arată grozav pe ea.

- Arăți bine... - îi comunic respectiva concluzie.

Primesc drept recompensă un zâmbet strălucitor.

- Ne vedem după-amiază! îmi spune înainte de a băga capul în baie pentru a striga: Iar tu să nu-l înnebunești, auzi!

Și, cu o fluturare a lungii cozi verzi, ne părăsește. Înnebunitoarea iese un moment mai târziu, se aruncă lângă mine, își pune mâinile micuțe una peste alta pe umărul meu și mă cuprinde în azuriul privirii ei.

- De ce i-ai zis că nu știi dacă mi-ai pus-o sau nu?

Îi întorc privirea.

- Fiindcă nu știu. Ce-ar fi să mă lămurești?

- Nici nu mă gândesc. Vrei să mănânci ceva?

- Da, vreau. De ce nu-mi spui?

- Pentru că nu vreau. Ce să-ți dau?

- Orice. De ce nu vrei?

- Ca să te necăjesc. Îți fac niște ouă prăjite?

- E perfect. De ce ești nesuferită?

- Așa sunt fetițele. Vrei și șuncă?

- Da, te rog. Tu nu ești fetiță.

- Ba sunt, chiar dacă am treizeci de ani; chiar, tu ce vârstă ai?

- Patruzeci și unu. Te prostești.

- Poate că da, poate că nu. Poate că m-au programat să rămân fetiță și la minte. Cafea, ceai sau suc de portocale?

- Suc de portocale. Îți bați joc de mine.

- Bineînțeles. Credeam că nu ai mai mult de treizeci și trei - treizeci și cinci.

- Mai arată și alții mai tineri decât sunt. Să-ți fie rușine!

- Nu-mi e.

- Mă întreb de ce oare îmi ești simpatică; ar trebui să fiu supărat pe tine.

- Pentru că sunt o fetiță adorabilă.

- Aiurea!

- Aiurea fetiță sau aiurea adorabilă?

- Aiurea amândouă.

- Gracias. Și mai e un motiv pentru care-ți sunt simpatică.

- A, da? Care?

- Subconștientul îți spune că după ce te vei plictisi de Keiko vei rămâne cu mine.

- Nu, zău?

- Nu uita că-ți pot citi mintea.

- Bați câmpii!

Ridică sprâncenele, nedumerită.

- Ce fac?!

- Vorbești aiurea.

- Nu vorbesc aiurea. O să vezi că am dreptate.

- Bine, voi vedea. Am făcut sex cu tine sau nu?

- Nu-ți zic. Dă-ți seama singur.

- Ikumi, dormeam!

- Baka!

- Ce înseamnă „baka"?

- Prost. Tâmpit. Idiot. Nătâng. Stupid. Tembel. Cretin. Alege tu.

- Mulțumesc. De ce sunt baka?

- Îți zic după ce faci duș. Între timp îți pregătesc micul dejun.

- Îmi zici dacă am făcut-o?

Se ridică și, îndreptându-se către bucătărie, spune:

- Nu face pe prostul. Îți zic de ce ești baka.

Abia aștept să aflu de ce sunt baka, așadar mă duc să fac duș. Când termin, constat că lenjeria mi-a fost spălată, - încă mai e ușor umedă, - în schimb cămașa nu e de găsit; presupun că e pusă la uscat undeva, așadar îmbrac ce am și ies din baie.

Ikumi mă așteaptă așezată cu un picior strâns sub ea; pe măsuță aburesc două farfurii, iar între pahare se află o sticlă mare de suc, abia începută.

- Mulțumesc pentru - spun, făcând un gest spre tricou în timp ce umplu paharele. Mi-e cam jenă că profit așa de ospitalitatea voastră...

- N-ai pentru ce. Și nu mai aborda subiectul; te-am invitat aici și ești binevenit oricât vrei să stai, așa că nu ai de ce să-ți face probleme, ești de-al casei - replică, zâmbind. Hai, ia și mănâncă până nu se răcește!

Mă conformez și terminăm aproape în același timp.

- Mulțumesc și pentru masă, Ikumi.

- Nici pentru asta n-ai pentru ce să-mi mulțumești, ai vrut exact ce aveam de gând să fac pentru mine. Mai vrei ceva?

- Doar răspunsul promis.

- De ce te-am făcut baka?

- Exact.

- Pentru că ai fi putut să-ți dai seama dacă m-ai regulat sau nu înainte de a face duș; nu ți-a dat prin cap și te-ai spălat...

Mă holbez la ea; bineînțeles! Chiar că sunt baka! Nu m-am gândit la miros...

Trebuie să fi făcut o mutră tare amuzantă - cel puțin, dacă mă iau după cât de amuzată e Ikumi; mă stropșesc la ea:

- Ce-ar fi să nu te mai distrezi pe seama mea!?

- De ce nu? se interesează printre hohote.

- Fiindcă s-ar putea să uit ce vârstă ai de fapt și să-ți trag o mamă de bătaie la fund!

- Și de unde știi că nu mi-ar plăcea? Nu ți-a dat prin cap că aș putea fi masochistă?

O cercetez, intrigat; oare continuă să își bată joc de mine?

- Păi, ești?

- Încearcă să mă bați și o să afli! îmi aruncă, sărind în picioare și luând-o la fugă.

În lipsă de altceva mai bun de făcut, - și de mai multă minte, desigur, - intru în joc și încep să o urmăresc în jurul camerei; după aproape trei ture reușesc să o prind de un braț; se smucește să se elibereze, dar își pierde echilibrul și cade pe spate, antrenându-mă și pe mine; aterizez deasupra ei. Îmi prinde ceafa cu mâinile și, învăluindu-mă în azuriul privirii ei, șoptește:

- Acum ai ocazia să scapi de întrebarea care nu-ți dă pace, Denn...

Plonjez în imensele ei irisuri; tocmai am realizat că în acest moment chiar o doresc, dar mi se pare o greșeală să îmi las impulsurile să profite de împrejurare - și nu îmi dau seama dacă e vorba numai de ceea ce simt pentru Keiko... O dată în plus, pare să îmi citească gândurile; de fapt, presupun că asta a și făcut:

- Denn, nu sunt ceea ce par. Nu mai sunt demult... Iar pe Keiko te asigur că n-o deranjează dacă te culci cu mine; doar ai văzut mai devreme.

- Dar tu chiar vrei, Ikumi? mă pomenesc întrebând.

- Ce importanță are?

- Una foarte mare.

- Vorbești serios?

- Nu, deloc; stau deasupra ta cu o erecție care aproape mă doare și-mi arde de bancuri.

Mă fixează un lung moment cu frumoșii ei ochi enormi, după care șoptește:

- Denn, chiar ești un tip deosebit. Cred că ești primul care mă face să mă îndoiesc că bărbații sunt doar niște accesorii ale propriilor organe sexuale...

Da, ar fi fost cu adevărat o greșeală. Dar din alt motiv.

24

Hola! Ai vreo veste pentru mine?"

„Da."

„S-a rezolvat?!"

„Nu te entuziasma. Încă nu."

„...Atunci?"

„L-am găsit ieri."

„Ești sigură că e el?"

„Nicio îndoială."

„De ce nu l-ai eliminat când l-ai găsit?"

„Am avut motivele mele."

„Și anume?"

„Nu te privește."

„Trebuie cumva să-ți amintesc pentru cine lucrezi?"

„Mi-ai cerut să-l ucid, restul nu e treaba ta."

„Bine, bine, nu te enerva..."

„Nu m-am enervat. Am ridicat tonul doar ca să-ți fie clar."

„...Astăzi, atunci?"

„Da, astăzi."

„Anunță-mă de îndată ce se rezolvă."

„Bineînțeles."

„Și nu uita să iei toate obiectele pe care le are la el."

„Nu-i nevoie să repeți. Eu nu uit niciodată."

„...Atunci, aștept să mă anunți."

„După-amiază. Sayonara."

____________

notă:

ohayo - bună dimineața, în japoneză (formă familiară)

Te rugăm dă o notă poveste
Autorului i-ar plăcea feedback-ul tau.
  • COMENTARII
Anonymous
Our Comments Policy is available in the Lit FAQ
Împărtășește această Poveste

CITIȚI MAI MULT DIN ACEASTĂ SERIE

SIMILARE Povești

Just the Two of Us He replicates himself for your pleasure.
Half Step David stumbles upon a demonic ritual in the forest.
Fourth Vector Ch. 01 Jack Easterbrook begins his mission into the unknown.
All the King's Horses Pt. 01 Tiffany Winters, Vampire Hunter, is about to have a bad day.
More Tales from the Guilds Ch. 01 Another Collection of Stories in Honor of Sir Terry Pratchet.
Mai multe Povești