În port

Nu mai sunt pufos, sau pifan, cum se spune în armată...

Am terminat cu instrucția, cu școala, așa că, având și ceva grade pe umeri, sunt repartizat în port, ca să execut, în lunile care mi-au mai rămas de serviciu militar, paza și apărarea frontierei de stat a Republicii Socialiste România...

Cum ziceam, având ceva grade pe umeri, nu sunt pus să stau la scara vaporului, ci mi se atribuie rolul de patrulă, adică un fel de controlor al militarilor din subordine...

Viața-i frumoasă, întrucât am libertate de mișcare și nu dau socoteală, la fiecare pas, ce și cum, chiar dacă sunt dotat cu stație de emisie-recepție...

Am ocazia să cunosc destul de bine portul, mai puțin oamenii care, fiind obișnuiți să practice activități numite, pe vremea aceea, bișniță, se cam feresc de uniforma militară...

În fine, mă acomodez și ajunge chiar să-mi și placă una, alta, diverse aspecte...

Oi fi fiind eu șef, dar mă trezesc cu un subaltern care, ori de câte ori are ocazia, preferă să rămână la unitate, la bucătărie, că vine la mine și mă ia la sentiment.

Îmi povestește că știe sigur că la dana nu știu care se încarcă un vapor cu unt, și că ieri, o greșeală de manevră a macaragiului a făcut să cadă ditamai lada pe dană, plină cu unt congelat... beton, dar foarte gustos, că doar este produs pentru export!...

Sarcina mea este să profit de ocazie și, trecând pe acolo, să iau, din lada respectivă un calup sau două și să le aduc la unitate -- frigider găsim, că nu-i problemă și ne mai punem bine și cu ofițerii, că au și ei neveste, unii chiar și copii...

Omul, prevăzător, îmi dă și o raniță, pentru că la cât sunt de mari, calupurile nu ar încăpea la mine în porthart...

Se uită ofițerul de serviciu un pic strâmb la mine, văzându-mă cu ranița în spate, dar se abține de la vreun comentariu -- știe că suntem băieți buni, finuți și că dacă e să ne iasă ceva, le dăm și lor, nu suntem egoiști!...

În fine, după ce îmi repartizez oamenii la posturi, plec în cercetare la dana indicată...

Acolo, într-adevăr, buluc de lăzi, pe eticheta cărora scrie clar că-i butter, dar, dând tot felul de târcoale, nu dau peste lada deteriorată!...

Ce să fac, să plec cu buza umflată?!? Tocmai aici, în port, unde nu se fură, ci se face jaf și nu comentează nimic nici dracu'?!?...

Mă orientez rapid și văd unde sunt birourile.

Intru și dau peste un nene, cam obosit, nu de mult ce a muncit, lăfăindu-se pe un scaun, cu o cană de ceai în fața lui, dar care, în mod sigur nu conține ceai...

Gata! Ăsta-i prietenul meu!... Îl iau, scurt:

-- Șefule, ajută-ne și pe noi cu niște unt!...

Nu se grăbește -- mai dă de dușcă un pic din conținutul cănii, timp în care prelucrează informația, apoi, poticnindu-se, îmi spune:

-- De unt se ocupă fata aia -- frumoasă, mânca-i-aș pizda ei -- Tamara!...

Se uită lung la mine:

-- Ehei!... De-aș mai avea eu vârsta ta, o săptămână aș ține-o la coteț! Pâine, friptură și pulă, atât i-aș da!...

Mi-e clar că visează cu ochii deschiși, dar nu-l pot abandona, pentru că la câte uși am văzut că sunt pe hol, n-am chef să le iau la rând, să întreb de Tamara asta cea frumoasă și să mă întrebe toată lumea ce treabă am eu cu ea...

Hai că poate, nu e încă muci, așa că, dacă am răbdare, o să-mi spună ce și cum...

Așteptarea dă roade, în sensul că-mi spune la ce cameră o găsesc pe Tamara și că e roșcata aia cu țâțe mari, numai bune să-ți bagi pula-ntre ele și s-o fuți până te cocoșezi...

Mai face și gestul să-mi spună că să-i zic că m-a trimis el, nea Gigi, ca să nu-și facă fata griji, văzându-mă-n uniformă militară...

Ca să nu rămân dator, știind cum merg treburile, profit de ocazie și scot din porthart un pachet de Kent și-l las pe birou -- oricum, n-am dat nici un ban pe el, așa că... dar din dar se face Raiul!...

Dă nea Gigi să protesteze, că deh, sunt soldat, că el se descurcă, dar insist:

-- Hai nea Gigi! Zău! E plăcerea mea!...

În fine, ia pachetul și-l face să dispară într-un sertar al biroului...

Dacă tot a deschis sertarul, scoate un pachet de cafea, de-ăla de se găsește doar la Comturist, pe valută:

-- Hai, uite, ia niște cafea!...

Mă opun:

-- Am cafea, nea Gigi, zău! Îți jur!... Unt n-am!...

-- Pâi... du-te la Tamara!... Ți-am zis! Îi spui că te-a trimis Gigi!...

În fine, reușesc să mă extrag din biroul lui nea Gigi și plec în cercetare, să găsesc biroul Tamarei...

Înainte de plecare, nea Gigi a mai avut grijă să-mi zică să nu mă feresc de scorpia bătrână care lucrează în același birou cu Tamara, pentru că, o fi fiind ea scorpie, dar nu dă pe nas -- adică nu e turnătoare!...

Găsesc biroul cu pricina și-mi aduc aminte de cei șapte ani de-acasă, așa că intru după ce, politicos, bat la ușă și aștept să fiu invitat, apoi:

-- Sărutmâinile!...

Femeile, pentru că, într-adevăr, sunt două, se blochează -- tip îmbrăcat în uniformă dar atât de politicos!...

Nu stau să las ca atmosfera să se răcească, sau să se încrânceneze, ci trec direct la subiect:

-- Domnișoară Tamara, m-a trimis nea Gigi la dumneavoastră -- am venit în cerșit!...

Arunc un zâmbet strâmb...

Doamna mai în vârstă -- în sensul că este doar un pic sărită de patruj de coți, se ridică în picioare și-i spune Tamarei că se duce până la nu știu ce departament, sau ceva în genul ăsta...

Tamara protestează:

-- Hai tanti! Nu pleca! Zău că aici nu-i fac nimic!... Dacă-mi place de el, îl iau acasă!...

E rândul meu să mă gândesc dacă pentru niște amărâte de calupuri de unt merită să-mi iau un asemenea mișto!...

Gândesc rapid și concluzionez că fata nu vrea să mă bată, ci să mă cu totul altceva, așa că n-am decât să tac...

Pe de altă parte, ce nu face omul pentru colegii și ofițerii lui?!?...

Iese cotoroanța, având însă grijă să mă lase să observ ce țâțe, ce cur și ce bulane poate să aibă...

Chiar îmi zboară gândul spre un maior, mai ghinionist, divorțat de nevastă, chestii, socoteli!...

Na! Uite-mă și pe post de codoș!... La ce nebunii poate să mă ducă mintea!...

Deh, minte odihnită, că... la ce draci s-o folosești la unitate sau în misiune?!?...

Tamara, fată de acțiune:

-- Hai să-ți fac un ness!

Eu că... căcă, că... căcă, că... am băut la unitate, chestii...

Mă ia tare:

-- Și ce, la vârsta ta mori de inimă?!?...

Ce să mai zic? Accept, inclusiv scaunul pe care mi-l oferă pupăza, ca să stau jos...

Este, într-adevăr, roșcată, cu o față căreia nu-i găsesc cusur, cu niște ochi migdalați, alunecoși și insidioși totodată, cu niște buze care nu te pot face decât să te gândești la prostii -- ce mai, bagaboantă în toată regula, cu sâni darnici, abdomen plat, o poponeață plină de invitații, din ambele sensuri și niște bulane pe care, chiar și prin pantalonii de flanelă, tot simt nevoia să-i iau și să-i pun pe umeri!...

Este, pentru o femeie, înaltă -- sigur are peste unu optzeci!...

Mă ia din scurt:

-- Hai, până-ți prepar eu ness-ul, zi-mi ce-ți trebuie!...

O dau și eu cotită, că nu este pentru mine, că avem și noi nevoie de ceva unt, plus că vrem să-i cadorisim și pe tovarășii ofițeri, ca să fie toată lumea mulțumită...

Ness-ul este foarte bun, dulce, cum îmi place mie -- insist să particip eu cu țigările, dar mă refuză, explicându-mi că ea a făcut o adevărată pasiune pentru țigările Merit, așa că, într-un târziu, ajung să fiu eu servit de ea și cu o țigară, ca să văd cum sunt...

Mă ia cu soldatule, apoi se corectează, explicându-mi că, după ce vede pe umerii mei, sigur nu sunt soldat, dar că ea nu se pricepe la grade...

Îi explic și eu că cel mai bine este să mi se adreseze pe nume, că doar nu suntem în cine știe ce cadru oficial...

Oficial sau nu, tot primesc o misiune: să-mi aranjez de o permisie pentru sâmbătă și duminică -- locuiește singură, într-o garsonieră și vrea să particip și eu la o mică petrecere -- nu mare lucru, noi doi și încă două perechi...

Cum nu mă dă modestia afară din casă, îi confirm că o să fiu acolo.

E puțin mirată de siguranța mea, dar o liniștesc, explicându-i că și ofițerii noștri știu să fie recunoscători...

Ca să n-o lungesc, îmi cere să-i las ranița, că doar n-oi fi pe post de măgar, să mă plimb cu ranița cu unt congelat în misiune, urmând să trimită ea pe cineva, cu mașina, să mi le aducă la unitate...

Într-adevăr, seara mă pomenesc chemat la poarta unității, iar șoferul scoate ranita, burdușită cu calupuri cu unt, plus o ladă de lemn, plină cu același produs, pe lângă care mai crește și un sac de rafie plin cu diverse fructe de pădure congelate, aruncate de-a valma...

Îl chem pe Moise al meu, bucătarul pasionat, să facă împărțeala și distribuția...

La masa de seară, nebunie!...

Ouă ochiuri -- de unde or fi apărut și astea, nu mă întrebați, că habar n-am -- niște șunci trimise de părinții unora de prin ardeal, iar ca desert, fructe de pădure, încă în stare destul de congelată, dar bune!...

Dimineață, iarăși, ouă românești, unt la discreție, șuncă de Praga, fructe de pădure... Deh, viață grea, de militar!...

Sâmbătă dimineață, la șapte, ofițerul de serviciu, mai - mai să mă dea afară din unitate, că nu mai am ce căuta pe aici decât luni, la ora șapte!...

Ce să fac, sunt militar! Mă conformez!...

Identific, destul de ușor garsoniera -- este opt dimineață.

Încerc să sun, dar soneria nu funcționează. Bat la ușă, mai întâi discret, apoi din ce în ce mai tare...

Apare Tamara, cu ochii cârpiți de somn, care, văzându-mă, nu se mai ferește și-mi arată că a venit la ușă în chiloți...

Sunt convins că este sigură că o să sar cu pula pe ea, ca un armăsar!...

Total greșit!...

Habar n-are ea cât de des ies eu din unitate și ce viață duc...

Nu, nu sunt ghiolban, ba mai mult, o întreb de ce nu-i funcționează soneria...

Dezorientată total, îmi explică ce s-a întâmplat -- nu mai funcționează de când a chemat niște meseriași să-i zugrăvească...

Treaba-i simplă -- pur și simplu, ghiolbanii au dat cu bidineaua, sau cu ce-or fi dat și au smuls un fir...

Cer o șurubelniță sau un cuțit cu vârful bont...

Vine fata cu șurubelnița și... iată că avem și o sonerie funcțională!...

La micul dejun, nu se mai pune problema să mai mănânc ceva -- beau, în schimb, un ceai Darjeeling...

Terminăm de mâncat, apar și cafelele, fumăm, apoi, hotărâtă, Tamara îmi sugerează să-mi dau jos uniforma și să merg cu ea, la baie, să facem un duș împreună.

Propunerea mi se pare de bun augur, mai ales că, în ciuda faptului că afară este destul de răcoare, în garsoniera Tamarei este de-a dreptul saună -- cred și eu -- are fata două radiatoare electrice babane, de mai mare dragul...

Cum și-a pus o cască pentru păr, nu se pune problema să-i arăt ce frumos știu eu să spăl pe cap o femeie, în schimb îi iau spatele la șamponat, masat, mângâiat, de-o fac să cadă-n cur, în cadă, de plăcere...

Chiar mă ia la mișto:

-- Băăăăăi! Pentru așa tratație, meriți să-ți dau toată marfa din gestiune!...

Mă gândesc, amuzat, cum ar fi să-mi aducă în curtea unității marfa destinată vaporului tras la dană la încărcat, chiar dacă, față de alte vapoare, este de dimensiuni mici...

Dacă tot este așezată, îmi vine foarte la îndemână să mă ocup mai insistent de umerii ei, ajungând, sporadic, să o strâng până o fac să scoată din ea:

-- Ușor, băăăăi, că mă omori!...

Mă aplec un pic mai mult și las mâinile pline de șampon să-mi alunece până ce-i iau sânii în căușurile palmelor și masez ușor...

Își dă capul pe spate și mi se uită în ochi, cu privirile pline de poftă, de dor, apoi se răsucește rapid, cu fața spre mine.

Nu apuc să zic nici pâs, că deja mi-a luat pula-n gură și, din ce simt, nu prea are chef să mă mai scape de-acolo înainte de a-i administra o porție zdravănă de sloboz...

Și-i dau, nu mă-ncurc, că doar sunt stătut de mai bine de o săptămână!...

Se linge pe buze de zici că am servit-o cu înghețată, sau vreo cremă, oricum, ceva bun, bun de tot...

Acum, deja am alte preocupări, întrucât nu pot să uit sfatul comandantului unității care a avut amabilitatea să ne informeze, încă din prima zi, că în port sunt și femei, unele chiar foarte dispuse, dar că să avem grijă și să nu facem decât sex protejat, că ne vrea apți pentru executarea serviciului, nu pe la spital, la județ, cu sculele în batistă...

Ca să-și întărească spusele, se ridică de la birou și scoate dintr-un dulap o cutie de pantofi, din care extrage, pentru fiecare dintre noi, cîte trei prezervative...

Ne mai ia și la mișto:

-- Asta ca nu cumva să-mi veniți cu scuza că n-ați avut de unde să cumpărați!...

Omul, de treabă și... culmea, tată de fată, deja adolescentă!...

Știe bine în ce oraș ne aflăm, cu atâția marinari străini, veniți de prin toate colțurile lumii...

Dau și eu să mă șamponez rapid, în ideea că să ieșim din baie și să apuc și eu să ajung la buzunarul cu prezervative...

Tamara, uitându-mi-se parșiv în ochi, insistă să mă șamponeze ea pe pulă și pe coaie, iar eu, băiat tânăr, nu pot face altceva decât să constat că iar mi s-a făcut pula beton...

Îmi zâmbește, vizibil încântată de reacția mea, apoi, scurt, îmi spune:

-- Stai aici! Nu pleci nicăieri!

Sare din cadă și se duce la dulapul de pe peretele de vis-a-vis, întorcându-se cu un prezervativ căruia deja îi desface ambalajul, apoi ia prezervativul și și-l bagă-n gură ca pe o bomboană.

Se lasă în genunchi, îmi ia, din nou, pula-n gură, apoi, după câteva secunde, și-o scoate, lăsându-mă să constat că deja am pula îmbrăcată cu pelerina de protecție...

E din ăla cu dungi, deci mi-e clar că fata simte nevoia de senzații...

Se întoarce cu spatele la mine, își sprijină un picior pe marginea căzii, apoi se apleacă:

-- Hai, ia-mă!...

Fată pricepută, știind ce are de gând, a avut grijă să nu-i intre apă pe la fofoloancă, așa că penetrarea se produce ușor, apoi începe dansul...

Tamara nu-i o tăcută -- cînd face sex, probabil că știe toată scara blocului cu ce se îndeletnicește!...

-- Hai! Dă-mi! Acolo! Așa! Așaaaaa!... Dăăăăă-mi! Bagă-mi-o!...

Cum am o condiție fizică de excepție, nu mă las rugat și nici nu dau semne de oboseală, așa c-o pompez în draci, inclusiv în clipele în care termină -- nu trebuie să mă prind eu, că are ea grijă să mă anunțe:

-- Hai, acum! Tarrre! Tare, că-mi vine! Bagă-mi-o adânc, dar nu te opri!... Lovește-mă!... Bagă-mi degetu-n fund! Hai! Acuuuuum!... Hai, hai, hai, dă-mi, dă-mi, așaaaaaaa! Nu te opri!...

Deja ne futem de mai bine de juma de oră, iar la un moment dat, Tamara se crispează, îmi pune o mână pe pulpa piciorului, să-mi atenueze înaintarea:

-- Să nu te prind că te scapi în prezervativ! Când ești aproape, îmi spui!...

Continuăm ce făceam, încă o bună perioadă de timp, când, simțind că vine momentul să livrez o șarjă de înotători, mă opresc și-i spun:

-- Sunt aproape!...

Se retrage, se așează în genunchi cu fața la mine, îmi smulge prezervativul, aruncându-l neglijent, pe podea, lângă cadă, apoi mi-o ia în gură...

Ce gură, că de fapt mi-o ia direct în gât și-mi sugerează s-o pompez ca și cum aș fute-o în pizdă...

Mă conformez și, în doar câteva minute, nu știu dacă două sau trei, simt explozia. O avertizez:

-- Vin!...

Mă trage de bucile curului să i-o bag în gât, aproape pe toată...

Nu mi se atenuează senzațiile de ejaculare decât după vreo jumătate de minut, însă chestia nu pare s-o deranjeze...

Chiar mă gîndesc câți kilometri de pulă o fi parcurs gâtul fetei ăsteia, de este atât de destoinică...

Ce mai contează?!?

Esențial este că a învățat meserie la modul serios!...

Ne mai clătim o dată cu apă, apoi ieșim, ne ștergem și ne întoarcem în cameră.

Tamara se îndreaptă, hotărâtă, spre bibliotecă, unde deschide niște uși -- nu sunt cărți, ci sticle și pahare...

Îmi spune:

-- Nu știu ce simți tu, poate ți se pare că e prea de dimineață, dar eu vreau niște vodcă -- tu... bei ceva?

-- Ce bei tu, beau și eu!...

Fata nu se-ncurcă -- vine cu o sticlă de vodcă, mare, aproape plină și cu două pahare, potrivite mai mult pentru vin, decât tărie...

Nu mă lasă pe mine, ci toarnă ea în pahare. Și toarnă, nu se încurcă! Practic, le umple ochi!...

Cum nici eu nu sunt genul care să ducă paharul la ureche, nu mă sperii, ci particip, cu entuziasm chiar, la golirea paharului...

Se uită puțin în lemne, apoi mi se uită în ochi:

-- Știi, mie sexul și băutura îmi fac foame, iar acum deja nu-mi pot scoate din cap ideea de șunculiță cu pâine prăjită. Te bagi?

Cum să nu mă bag?!?

-- Merg și eu o stație, fata mea!...

Mi se uită în ochi, zâmbind:

-- Eu speram să mergi până la capăt!...

-- Merg, puiule, că doar nu-ți închipui că gata, m-ai terminat!...

Se ridică, zâmbind și, în drum spre bucătărie îmi aruncă un:

-- Hai că mă faci curioasă!...

Ca să nu tac, mă bag în joc:

-- Hai să mâncăm, apoi vreau să văd și eu ce saltea ai, în ce condiții îți petreci tu nopțile!...

Îmi răspunde râzând:

-- Asta când apuc să mai trec pe-acasă!... Să știi că... sunt cam futăcioasă și greu de mulțumit!...

Nu mă pot abține și dau și eu drumul la o răutate:

-- Să dau un telefon la unitate, să mai chem niște băieți?...

Ricanează:

-- Hai, hai! Nu fii măgar!

-- Scuze, dar.. nu mă provoca!...

-- Te pomenești că ești vreun orgolios!

-- Da, recunosc, am acest defect, dar... nimeni nu-i perfect pe lumea asta!...

-- Bine că mi-ai spus! Cam am obiceiul să fac mișto!... Cu tine, o să evit...

Deși are o sculă de prăjit pâinea, folosește o tigaie de tablă neagră -- cică-i place mai mult cum iese așa, decât la chestia aia electrică...

Dacă tot e tabla încinsă, perpelește și feliuțele de șuncă, doar un pic, să se încălzească, apoi aduce totul pe un platou și ne apucăm să dăm iama...

Între timp, Tamara are grijă să umple și paharele cu vodcă...

Îmi iau inima-n dinți și o întreb, mai mult afirmând:

-- N-ar merge la chestia asta și niște ceapă de apă, de-aia roșie și lunguiață?...

Mi se uită în ochi, zâmbind:

-- Ba cum să nu, chiar am, dar m-am gândit că o să miros!...

-- Și ce contează, dacă mâncăm amândoi?!?

-- Da, dar dup-amiază vin amicii ăia!...

Brusc, o simt că se hotărăște:

-- Ia stai așa!

Pune mâna pe telefon și formează un număr:

-- Bună, iubita! Știi de ce te sun? Vreau să-i iei tu pe toți la tine, că pe mine m-a rechiziționat armata!

Nu aud ce spune partenera de convorbire, dar Tamara continuă:

-- E un dulce, un finuț... Dacă nu este în uniformă, nici nu zici că e soldat!...

Iar se comentează ceva de la celălalt capăt al firului, dar nu pot distinge decât niște chicoteli.

-- Tocmai de-aia! Că știu cât poți fi de curvă!... E al meu și-l țin pentru mine!...

Râd amândouă, apoi Tamara aruncă un:

-- Mâncați și beți ce vă trece prin cap, că eu plătesc! Și-ți mulțumesc, frumoaso!... Știi că nu rămân datoare!...

În fine, se termină și convorbirea, iar Tamara pleacă din nou, spre o debara, ceva, de unde vine cu o ceapă pe care mă roagă s-o sparg eu.

Mă dau mare. Nu pun ceapa pe masă, să-i trag un pumn, ci pur și simplu o sparg strângând-o în mână...

Face ochii mari:

-- Ești tare, nene!...

Sare și revine cu o solniță.

Continuăm să mâncăm și să bem, apoi Tamara mă ia la sentiment:

-- Știi, dacă tot o să fim doar noi doi, sper să nu te superi dacă o să mă cherchelesc un pic!...

Din păcate, încă din adolescență am meteahna asta, că nu-mi place să fut femei bete, chestie pe care i-o comunic și Tamarei...

O bufnește râsul:

-- Am zis că mă cherchelesc, nu mă fac mangă!... Las' că vezi tu ce te fut, de or să-ți sară capacele!... Când sunt cherchelită, cu chef, sunt și mai dornică!... Totul este să poți tu, că de nu... se ridică și scoate de sub pernă un vibrator...

Bag și eu un:

-- Ce dracu' bă!... La cum arăți tu, nu găsești bărbați disponibili de ai nevoie de plasticul ăla?!?

Râde:

-- Nu-i de plastic! E din silicon! Ultimă generație!... Două sute de parai am dat pe el!...

În fine, mi-l dă să-l studiez -- recunosc că până acum n-am mai văzut o sculă confecționată dintr-un asemenea material...